Mulţumim Villalobos! Mulţumim Hawtin!

Ascultaţi câteva minute.

Gata? Ascultarăţi? Bon, deci să vedem pentru ce merită cei doi mulţumirile noastre.

- Pentru că au demonstrat că titulatura de back 2 back este una foarte flexibilă, chiar dincolo de logică. Adică poţi face şi singur back to back, dacă eşti destul de o.k.

- Pentru că au reuşit să minimalizeze chiar şi minimalul.

- Pentru că ei are căşti şi nu ie nevoie ca spectatorii să audă prea mult din ce se bagă. Intuiesc ei ceva.

- Pentru că au arătat respect pentru cei veniţi şi nu s-au spart ca ultimii aurolaci.

- Pentru că au reuşit să trimită rapid la culcare jumătate din Arene, apoi au reuşit să animeze vreo 20-30 de inşi din cealaltă jumătate, restul uitându-se perplecşi la ce se întâmplă.

- Pentru că n-au fost nişte nesimţiţi să antreneze mulţimea, preferând să se ducă în lumea lor. Probabil acolo e cald şi bine. ( vezi punctul 4 )

- Pentru că show-ul a făcut toţi banii. N-ai cum să regreţi că ai plătit pentru un back 2 back multimediatizat şi ai dat de o asemenea prestaţie. Probabil era stipulat în contract. Mai ales când ştii că acum 2 sâptămâni a fost mai eftin şi de mult mai mult bun simţ.

Pentru cei ce nu-nţelege, show-ul a fost un mare fiasco, în primul rând din punct de vedere al respectului pentru fani. Că n-am cerut să vină Villalobos să-mi facă mie pantofii, dar nici să-şi bată joc. Poate sunt prea radical. Poate celor 30 le-a plăcut, dar mi-e greu să le accept părerea ca una general valabilă. Totuşi, risc să afirm în acest caz că mulţimea decide. În fine, le mulţumim celor doi pentru prestaţie. Chiar nu era nevoie. Oricum, mă hrănesc cu ideea c-aş fi un domn şi mă abţin de la afirmaţii ce implică mame, sex, orificii, decedaţi şi alte cele, chiar dacă a vuit Arena de asemenea drăgălăşenii.

E destul, sau am uitat ceva?

Kael rulz

Sau cel puţin ar rula, dacă i-ar ieşi faza din poză şi în versiunea fără bug-uri.

Diablo 3?

XtremePC subliniază apariţia unor detalii interesante în splash screen-ul celor de la Blizzard.

De la o zi la alta mai apare câte o rună. O fi ceasu’ lui Diablo? Ironic ar fi ca Blizzard să lanseze un Diablo 3 înaintea mult aşteptatului StarCraft 2. Ehh, visăm şi noi…

8 – 2, 9 – 1, 10 – 0, 10 – -1

Păi cam astea erau singurele scheme tactice pe care le putea adopta Piţurcă. Opt fundaşi şi doi atacanţi, nouă fundaşi şi un atacant, toată lumea în poartă şi, evident, toată lumea în poartă şi Bănel pus pe autogoluri.

Eu ţin cu Steaua de fel, dar tot nu înţeleg ce a căutat Nicoliţă la C.E.! Ce dracu’ au şi Gigi şi Piţi cu el? Chiar nu e evident că Bănel are nevoie de o pauză? Lăsaţi-l să-şi revină, dacă e posibil, şi p-ormă discutaţi cu el. Tot e băgat la înaintare forţat. Ca să ce? Aaa! Ca să ALERGE! Atunci băgaţi-l la secţia Atletism şi împăcăm şi capra şi varza. Chiar este inadmisibil să bagi la joc un om nerecuperat, fie el fizic şi psihic. Când îi mai auzi pe la televizor pe unii cu Nu ie nevoie, mă, de psiholog. Antrenorul ie cel mai bun psiholog. Pfff, în ce lume trăiesc unii şi au impresia că e realitate! Cam cât de limitat, orgolios, egoist trebuie să fii să nu înţelegi că jucătorul are nevoie de un psihic puternic şi că nu toţi sunt capabili să se pună pe roate singuri? Nu că n-ar vrea, dar chiar nu pot! Deci se pare că pe lângă folbal, politică şi futai, tot românul se pricepe şi la psihologie. Acum mă duc la lăptareasă să-i zic vreo două din dramele mele; sunt sigur că mă va rezolva.

Bon, de ceilalţi jucători nu prea pot să spun multe, că na, să zicem că există circumstanţă atenuantă pentru performanţa lor, aceea fiind decizia antrenorului. România mi s-a părut un conglomerat de piese de puzzle, dar din puzzle-uri diferite. Un Adi Mutu care bagă frica în adversari la italieni, un Daniel Niculae ce-şi face jocul la Auxerre, un Dică mai lent, dar eficient, un Niculae… stai, mă nene! Noi ce golgeter avem în campionat? Sau e de preferat un jucător relativ ok care joacă în afară în locul unuia care joacă în campionatul intern, dar dă goluri? Ete că Dănciulescu, că despre el e vorba, ocupă primul loc. Clasamentul ne arată că Dică e ceva mai în spate… dar na, înţelegeam să laşi acasă un jucător bun, dar care se adaptează greu sau nu se completează cum trebuie cu coechipierii şi să aduci un om ce prinde bine la jocul de echipă, şi asta în timp util. De unde?! Laşi golgeter dintr-un campionat, şi îl aduci pe un Dică rătăcit pe la mijloc. Din acelaşi campionat. Oi ţine eu cu steaua, dar totuşi… Piţurcă avea de unde alege jucători cu experienţă şi foame de gol, nu jucători inadaptabili sau cu sechele psihice. Aici şi-a bătut joc şi de cei aduşi la C.E. şi de cei lăsaţi acasă.

Andrei Vochin loveşte mai înverşunat ca nicicând, Lecţia de egoism atacând dur tactica ( sau lipsa acesteia ) lui Piţurcă, punându-i acestuia în cârcă eşecul de la C.E.. Concluziile e că au lipsit posesia, pressingul, fazele fixe, inima, riscul şi Mutu. Bun.. şi-am rămasc cu… ? Am rămas cu Unde pula mea o dai, Băneleeeeee????? Să înţeleg că nivelul nostru este acesta? Adică o adunătură de dezlânaţi fără coaie? Eşti prost, ok, dar luptă, mă. Ajungi într-o grupă grea şi tu te bagi cu curu’ în poartă în ideea ca 3 egaluri POATE îţi asigură trecerea de grupe. POATE!!! Nici n-ai ajuns la C.E. şi deja depinzi de celelalte echipe, de celelalte jocuri. Tu ce mai reprezinţi în faţa ta şi a proştilor ce aşteaptă o astfel de ocazie de ani buni? ZERO şuturi pe poartă nu te asigură decât de un joc strict defensiv, nicidecum de o victorie, bine… doar daca n-au şi ălanţi Bănelul lor, dar geniile sunt rare, nu?

Jurnalul de euro al lui Decebal Rădulescu a ajuns la ziua nr. 19 ( d’oooh! ) şi are vreo 10 întrebări de pus lui Piţurcă.

1. Pînă cînd trebuia să ne mai apărăm, din moment ce italienii conduceau cu 1-0?
2. Ce aţi văzut la fotbalistul Bănel Nicoliţă cînd l-aţi selecţionat?
3. De ce v-aţi certat cu Marica pe banca de rezerve?
4. Sînteţi celebru că aţi instaurat disciplina la lot, dar doar cu disciplină credeţi că se face performanţă?
5. L-aţi sacrificat din punct de vedere tactic pe Adrian Mutu, cînd, de fapt, toată echipa trebuia să joace pentru el.
6. Cînd veţi scăpa de superstiţia că venind în trening la meci aveţi succes. Sînteţi singurul selecţioner care n-a folosit costumul?
7. De ce după meciul cu Italia aţi spus: “Să uităm de acel 11 metri. Chiar să-l uităm pentru că nu mai contează”. Acum aţi început conferinţa de presă amintind: “Dacă Mutu marca din 11 metri, acum eram calificaţi”
8. Înainte de meci aţi spus că sîntem deja calificaţi. La fel şi preşedintele Sandu. Nu vi se pare că i-aţi relaxat şi pe jucători înainte de acest joc? Acum spuneţi că dumneavoastră n-aţi declarat niciodată aşa ceva.
9. Mai mulţi dintre jucători spun că ei au respectat un plan tactic al antrenorului. Cum comentaţi declaraţiile lor?
10. Ce v-au rugat băieţii în pauza meciului, domnule Piţurcă?

Oare ar răspunde Piţi la asemenea întrebări? mai ales că vin din partea unui gsp-ist.!Pe mine m-ar interesa doar răspunsul la întrebarea 10, că-n rest sunt la mintea cocoşelului.

Deci Olanda – România n-a fost meciul unei generaţii, ci grupa a fost a unei generaţii. Nu un meci a dictat ieşirea tricolorilor din grupă, ci 3! Un plan tactic ciudat a dus la demolarea oricărei iniţiative. Pişurcă a putut face faţă Italiei şi Franţei şi pentru că ştia cam care-i prima lor echipă, iar la Olanda cred că n-avea habar de cine întră şi cum joacă. Un antrenor cu cap ar fi făcut modificări în echipă ( la stil, aşezare, componenţă ) încă din primul sfert de oră pentru că asta e meseria lui. Să vadă adversarul, să-i speculeze minusurile şi să le folosească în folosul propriu. Nu! Aşteptăm ca Dumnezeu să ne bage în traistă. Măcar nu obosim, nu?

Prinţ şi cerşetor

O călătorie interesantă, dar depinde în ce sens te deplasezi. O Italie ce mai ieri scuipa-n stânga şi-n dreapta ce tare este ea depinde acum de corectitudinea Olandei. Sincer, nu înţeleg ce treabă are corectitudinea în această situaţie. Să fie… corect van Basten şi să-şi pună în pericol şansele de a trece de sferturi doar ca să fie satisfăcut Donadonii? Bon… deci van Basten are de ales, dacă s-ar pune astfel problema, între a fi corect faţă de… pfff, italieni şi între a fi corect faţă de echipa Olandei, de suporteri şi de el însuşi. Măi dă-mă dracu’! Ce dilemă trebuie să aibă şi van Basten!!! Să fim serioşi, orice antrenor cu capul pe umeri îşi menajează echipa atunci când miza jocului scade, mai ales acum, când singurul scop al olandezilor e să-şi mai alerge şi rezervele.

De pe hotnews.ro aflăm cum italienii sunt executaţi din interior, iar asta pe bună dreptate.

Jurnalistii ziarului La Stampa i-au desfiintat pe jucatorii lui Donadoni si ii considera “dobitoci” pe olandezi, daca nu vor lasa Romania sa castige si sa se califice in sferturi. Intr-un editorial, se condamna mentalitatea poporului italian si prestatia execrabila a Squadrei Azzurra la acest turneu final.

“La noi moralitatea e ca gripa. Plea­ca si vine. Acum vine. Popor de Moggi, smecheri si sclavi machia­ve­li­ci, redescoperim cinstea. De vineri seara, motto-ul e sa pri­mim de la altii ceea ce altii nu as­teapta ni­cio­­data de la noi. Am ciu­gulit un punct mizer in doua partide si acum cersim mila si fair-play. Noi, cam­pi­o­nii aranjamen­te­lor si maes­trii pac­tului scelerat, ne agitam ca sa pre­venim un scandal deloc scan­da­los. Si ii invitam pe batavi la imensa cina a cretinilor. Pentru ei conteaza doar sa joace ca sa castige. Deci, sa piardă. Daca nu-s do­bitoci, stiu ca tre­buie sa e­vi­­­te in semi­fi­na­le fiara ra­­ni­tă, Italia ori Fran­ta, pre­­­fe­rand o Ro­­m­a­­nie e­pu­i­za­ta si sa­­tu­la”, noteaza editorialistul Roberto Beccantini.

Scriam deunăzi despre tricolori că se îmbată cu un vin sec, îmbuteliat în S.U.A. prin ‘94, dar echipe precum Franţa şi Italia au ajuns să lingă firimituri de pe crampoanele olandezilor. Oare ce drept au italienii sau francezii să ridice pretenţii după jocurile afişate? Nu contează cine sau ce au fost, ci contează în ce halat au jucat. Ce fac ei e ca şi cum ai solicita un efect fără nicio cauză, iar lamentările astea dau prost la imagine. Să fi fost în locul lor, parol de nu stăteam drept, cu un tricou cu INCAPABIL scris mare pe piept si imi arătam respectul pentru cei ce pot. Cel puţin ăsta mi se pare cel mai onorabil lucru de făcut după o prestaţie execrabilă. Ar trebui ca Donadonii să se lase de antrenorat, dar se pare că deja s-a apucat de construcţii pe la noi. Dăştept băeat!

Mai mult, pe lângă milogeală şi lamentare, italienii au trecut şi la ameninţări.

Campionii mondiali deja depasesc orice limita. Presedintele Federatiei Italiene, Giancarlo Abete, a anuntat ca in cazul in care Olanda se va da la o parte din fata Romaniei, va solicita impreuna cu omologul sau francez schimbarea sistemului competitional al Euro 2012.

„Daca Olanda nu va invinge Romania, atunci eu si francezii vom cere UEFA in mod oficial sa elimine pe viitor astfel de situatii jenante, prin schimbarea sistemului de calificare. Ma gandesc la o formula gen Champions League, cu eliminari directe. Este de nesuportat sa pleci acasa pentru ca o echipa deja calificata nu isi mai da interesul la ultimul meci”, a spus Abete presei italiene.

Vlad Epurescu adaugă şi un P.S. fain: Giancarlo Abete ar trebui sa inventeze sistemul in care Italia sa se califice direct in finala.

Ei cum ar fi să fii tras la răspundere pentru că n-ai folosit ce mai tare linie posibilă. Şi ce dacă sunt istoviţi sau loviţi!? Să joace, că altfel schimbăm sistemul. Cel mai mult îmi place sa elimine pe viitor astfel de situatii jenante, prin schimbarea sistemului de calificare. Păi asemenea situaţii jenante apar din cauză că, surprinzător, o echipă nu joacă. Te pomeneşti că mâine-poimâine se mai găseşte vreun Giancarlo Augustus Abete cu iniţiative totalitariste şi prin ţări precum Brazilia. Să vezi atunci schimbări de modificări la Cupa Mondială.

Andrei Vochin prezintă resemnarea lui Aime Jacquet printr-o manieră de adevărat gentleman.

Din România.
– AAA!! Nos amis. Felicitări, v-aţi calificat!

- Mai e un meci, domnule Jacquet…
- Da, dar cu o echipă deja calificată, care-şi va odihni mulţi dintre jucători. Iar echipa voastră, chapeau bas, jos pălăria, a jucat cu Italia un fotbal de mare nivel, mult mai bun decît a făcut-o cu noi.

- Adică, nu mai daţi nici o şansă Franţei.
- Ce interes ar avea Olanda să transpire?

- Onestitatea.
- În fotbal, ce e aia? Vă spun că şi eu dacă aş fi în locul lor aş gîndi la fel. De ce să calific mai departe Franţa sau Italia, pe care să le pot întîlni în semifinală, şi să nu le elimin din grupe pe amîndouă?

- Pentru că le-ai bătut pe amîndouă, în vreme ce României n-ai putut să-i dai nici un gol în preliminarii.
– Da, dar în fotbalul mare, cu mici excepţii, trofeele sînt cîştigate de echipele mari. Franţa şi Italia şi-au cîştigat acest statut şi olandezii de aia se tem mai mult de noi decît de voi.

- C’est fair-play?
- Non, c’est la vie.

Mi se pare o analiză la rece a situaţiei. Una fără crize de orgoliu şi milogeală, ci cu argumente clare, dure pentru francezi şi italieni, dar corecte. Acum da, mai e şi a doua posibilitate… aceea că s-ar încerca un joc psihologic, dar şi aşa, după cum au jucat până acum, nu prea au şanse să-i bată pe italieni pentru ca jocurile lor psihologice să aibă sens. În fine…

Maria Andrieş are o părere ok, dar o exprimare infectă ce mă face să mă lupt cu logica pentru a putea citi până la capăt textul. Like d’oooh! Şi tot mă întreb ce caută această domniţă la ziarul sportiv ( ba fotbalistic, aş spune ) cu cel mai mare tiraj, să moară Cici folbalista, că s-a lăsat de balet.

So, ideea e că van Basten nu va risca să-şi arunce în joc 11-le de bază, dar va trimite în teren o echipă de rezerve în faţa cărora e destul de riscant să laşi garda jos. Să sperăm ca Sat…, pardon, nea Piţi va folosi o tactică precum în meciul cu Italia. Frumos meci.

Ah, da! Via zoso, aflăm de bălăcăreala sportivilor. Jurnaliştilor sportivilor. Un fel de râde ciob de oală spartă. Bine, e de recunoscut că prosport.ro arată precum un papagal, dar nici de GSP nu-mi este ruşine. La conţinut mi-e şi milă să mă refer, că mai toate pseudoziarele astea au articole formate dintr-un titlu mare-mare, apoi, după ce accesezi titlul, dai de 2-3 rânduri scrise mare, apoi un citat scris mare-mare-munte, că s-au săturat de mare. Deci imens. GPS ne intoxică şi cu rezolvări ale unor dileme biblice: A obosit Huidu sau nu? Şi da, Huidu e epuizat. Sport.ro e demo prosport.ro-ului, iar GSP e un avorton de-al gazzettei. Cam ăsta-i trendul: furăm fără inspiraţie.

P.S.: Şi mai terminati cu Mutu! Mă mir de ce nu l-a luat careva la întrebări Auzi… bunica ta cum a murit? Ţi-a lăsat moştenire ceva? Era vară cu Tamara? Şi-ţi pare rău c-a murit? Hai, recunoaşte c-ai plâns! Ştiim noi! Fukin’ retards! Dacă simte nevoia să vorbească cu cineva, o va face şi singur. Cât despre penalty, ce atâta gălăgie? A ratat şi gata. Shit happens! Punct.

Prima e pe moca

GSP: BRAVO! Bravo ce?

V-am spusă ca GSP a devenit unul dintre cele mai proaste ziare? Ajung să cumpăr ziarul pentru două trei articole. Dar staţi! Distanţa dintre Gazeta şi competiţie a crescut de 8 ori. Nu vă grăbiţi, că nu se referă la valoare, ci la tiraj. Încă puţin şi ajunge la 310.000, cât a avut Libertatea în martie. La o adică acelaşi rahat e şi colo şi colo, doar că în GSP sunt mai puţine curve blegi, că-n rest o grămadă de bârfe, aberaţii, greşeli şi, de ceva timp, emoticoane. Doamne, ce-ar merita daţi afară ăia de îmi indică mie ce stare să am cu ajutorul emoticoanelor! Referitor la curvele blegi n-aş vrea să trag concluzii în ceea ce-o priveşte pe Maria Andrieş, dar aş putea să mă scarpin în barbă gândindu-ma la cum a ajuns ea să scrie tâmpeniile alea-n Gazetă. Deci mai e nevoie de ceva pentru ca unui ziar să-i crească tirajul? Ah, da! Un concurs! Este şi d-ăla, iar nu de puţine ori am rămas perplex când persoana dinaitnea mea a cumpărat ultimile 10 exemplare. Dară io ce să mai citesc? De parc-ar conta.

Nu mai spun că mai e şi campania asta electorală. Mă uitam ieri ca prostul după săgeţele şi nu înţelegeam ce dracu fac ele. M-am dumirit când am ajuns în vârf. Acolo şedea Blaga. L-aş bate! E genul de faţă pentru care aş învăţa să lovesc! Şi pe el şi pe Oprescu. M-aş face sensei să-i lovesc. Da! Aşa votez eu: iau ştampila şi le fut vreo două votat să le rup chakrele în două. Vai ce-am dat-o în politică, dar sunt şi eu în ton cu moda, nu?

Stai, o poză cu Lobonţ care scuipă! Ce bine că spaţiul este ocupat de-o flegmă destul de lichidă, având în vedere forma şi traiectoria.

Aşa, deci BRAVO ce? Evident că BRAVO România! Dar pentru ce? Pentru un scor egal? Lasă că e bun şi un egal, că ne ţine în luptă. Cum nu?! Să te bucuri în ditamai halul pentru un egal scos pe baza şansei şi a condiţiei proaste a francezilor? Să te bucuri pentru un meci în care nu ai nimerit poarta. Corect, am avut o defensivă destul de legată, dar să recunoaştem că o echipă nu este caracterizată exclusiv de apărare, mai ales când nu ştie unde-i poarta adversarului. Unde să te uiţi să vezi valoarea tricolorilor? GSP se uită la, păzea, semiocazii! Ce e alea semiocazii? Hai că la 3 cornere era un penalty, dar la câte semiocazii se pune o ocazie întreagă? De ce am eu impresia că ăştia de la GSP au jucat prea mult Diablo când erau mici?

Uitându-mă apoi la Olanda – Italia, am realizat că Franţa s-ar putea să fi fost singura şansă palpabilă de a trece de grupe. Cel puţin la cum s-a jucat aseară. Dacă Piţurcă nu bagă în joc atacanţi compatibili, în meciul următor vom avea chiar şi de zece ori mai multe şuturi pe poartă. Aseară am văzut doar două pase legate corect între Daniel Niculae şi Mutu. În rest, joc de cartier.
Mă aşteptam ca la pauză Piţi să schimbe puţin ideea jocului, dar se pare că aşa-i place lui să-i joace echipa. Păi da, e un joc tactic ok atunci când ai un avantaj sau ai măcar doi atacanţi la posturi.

Nu cred că trebuie să fii doctorand într-ale fotbalului să înţelegi că 0 este zero, indiferent dacă-l scrii cu cifre sau litere. Nu trebuie să fi bătut mingea toată viaţa să realizezi că un sistem ultradefensiv are două tăişuri. La fel nu trebuie să fii cine ştie ce geniu să-ţi dai seama că prima a fost pe moca, dar la a doua mi-e să nu trebuiască să plătim scump.

Hai să ne drogăm!

Hai să ne drogăm! Nu doar noi doi, ci cât mai mulţi! Milioane să fim şi să ne lăsăm drogaţi de media şi de jocurile psihologice ale adversarilor. Păi ce? Credeaţi că van Basten sau Domenech şi-ar fi lăsat jucătorii să becalizeze o conferinţă de presă sau un interviu? Chiar dacă un Makelele ar fi îndreptăţit să privească echipa României cu un aer deloc condescendent, acesta nu şi-ar permite o asemenea greşeală de P.R.. Oricât ar încerca presa din România să-i ataşeze moralului tricolorilor o mare turbină pentru propulsare, realitatea e clară: Franţa ştie ce gust are aurul european şi mondial, pe când echipa noastră se îmbată cu un vin sec, îmbuteliat în S.U.A. prin ‘94.

Niciodată n-a vuit mass media în asemenea hal. Diverse companii s-au întrecut în promoţii, mai-mai să declare că acceptă falimentul dacă România câştigă C.E.. Doamne, cât patriotism! Câtă dragoste de fotbal! Cât patos refulat de grijile cotidiene gata să explodeze la primul gol ce va zgâlţâi plasa franţuzilor. Pe interior, evident. Românul e învăţat cu pâine şi circ, dar e vara şi oricum nu e bani de mâncare, aşa că se rezumă la droguri şi circ. Hai România!

Bite me!

Ca tot omul curios, m-am trezit şi eu că încerc un BBMMORPG şi, cum Floc era antrenat într-un astfel de joc, m-am decis să mă bag si eu la BiteFight. Luni întreb în stânga şi în dreapta cu ce se mănâncă; marţi si miercuri reuşesc să ajung la lvl. 3; joi mă mâncă o curiozitate şi dau şi eu un sms să văd cum este jocul când beneficiezi de nu-ştiu-ce chestii. Evident, dacă plăteşti. Uitai să spun că îmi făcui un cont pe un server şi altul pe, evident, alt server. Din greşeală, logic. Aşa, şi dau eu mesaj pentru a primi pietre ale iadului. Pe site scria că voi primi un răspuns imediat pentru a trimite al doilea mesaj. Abia aşa aş ajunge în posesia câtorva pietre ale iadului. Trimit şi aştept. Şi aştept. Şi aştept. După cum vă puteţi da seama şi singuri, am aşteptat degeaba. Mi-am continuat jocul, ce să-i faci?!

Vineri ies prin oraş şi când mă întorc, pe la 3-4, văd că m-au atacat şi prădat de bani. Nu toţi, dar destui încât să mă ienervez. Închid jocul şi-mi văd de ale mele. Sâmbătă îmi aduc aminte de păţanie şi şterg ambele conturi. M-am gândit eu că nici la muncă nu sunt taxat în halul ăsta, atunci de ce sa permit aşa ceva unui joc imbecil.

Pentru cei ce nu ştiu, perioada maximă de repaus în modul normal al jocului este de vreo 8 ore, timp în care eroul munceşte. După alea 8 ore eroul este descoperit oricărui atac şi… atât. Adică nu mai caştigă nimic, dar poate fi atacat. Mai există şi modul de vacanţă, dar acolo timpul minim e de 2 zile, deci nici aşa nu prea e bine.

Duminică seara primesc sms: Mulţumim! Trimite acum SMS-ul bla bla bla pentru a primi Pietre ale Iadului bla bla bla. Cred că era 12 si ceva. Noaptea. Aş vrea să-i mulţumesc ăluia ( obect, fiinţă ) responsabil cu sms-urile. M-a scutit de câteva activităţi pe care le-aş fi regretat, dacă mi-ar fi ieşit. Cum ar fi să continui acel joc, mai ales că acum de ieri sunt iar pe şantier. După 10 ore de nacele, aer liber, fiare şi fluturi exact bitefight aş vrea să joc. Simt că mă completează.

Patrocle trăieste.

A fost văzut p-aici şi se pare că e turbat. Deh… Patrocle are ceva timp liber şi mai muşcă şi el pe unu’ altu’. Vindecabil, evident. V-am spus că sunt un pacifist?

Solitaire

Ta-daaah!