Oliver Shanti – Senzei Muso Soseki Kokushi Tempel Garden. Relaxaţi-vă. E necesar…
show_f14c4ed843396c(448, 46);
Bon, deci omul ne ameninţă că el face şi rupe. Evident că după scurt timp s-au epuizat toate resursele de ordine ( d-aia pentru structurare, evident ) chiar dacă el a plecat atât de plin de elan ( şi vreo doi reni ) la drum: Nu am mai vazut asta pe nici un blog asa ca va fi o premiera in acest sens 
, sper sa va placa oricum stiu sigur ca mie imi aduce mari satisfactii.
Aşadar s-ajungem la postul cu princina, adică ultimul, că nu am chef s-aleg un altul. Evident, textul e unul d-ăla culturizatoru’.
Si a inceput weekendul calm, vineri seara acasa, un pahar de bere, o ora de joc, am crescut un nivel, chestii lejere.
Ne pregateam pentru uraganul de sambata.
Deci acum e perioada de acalmie dinainte de, citez, uraganul de sâmbătă. Cu alte cuvinte n-a avut cu cine să iasă vinerea în oraş, dar poate-s eu prea mojic, iar sâmbătă chiar o să urmeze un uragan. Rămân totuşi la prima părere până la noi probe.
Pe la 11 eram in gara ca am primit bunatati de la parinti, la 13 eram prin Popesti Leordeni, sa ajut un coleg caruia nu ii mai pornea masina cu cabluri curent alea alea.
Mhm… deci maşina nu mai pornea cu cabluri curent alea alea. Dar cu ce pornea? Cu-mpinselea? O fi vreo skodă ultimul răget ce-i prea fiţoasă pentru metodele ortodoxe.
Nu apucam sa salutam bine ca apare si perechea preferata de motociclisti, care erau la plimbare si s-au gandit sa treaca pe acolo, stapanul casei fiind in recuperare dupa o operatie destul de dificila la un genunchi.
Că sunt perechi preferate şi nepreferate de motociclişti, că nu sunt, nu mă interesează, dar… mmm… ce casă? Stai! Am găsti casa, ca omul nu era pe şosea, dar ce legătură are maşina cu venirea condiţionată a perechii preferate de motociclişti?
Cat am pornit masina si am studiat niste ciudatenii aparute la un windows s-a facut gratarul si vrand nevrand am mancat muuuult, daca ti se ofera nu poti refuza mai ales un gratar autentic.
Aia cu ţi se oferă, deci nu refuza e logică, dar sunt puţin sceptic la ideea că trebuie să mănânci muuuult. Adică pomana se face de două ori pentru ăi cu bun simţ, nu pentu toţi muuuult-mâncăii. Şi totuşi cum e cu vrând nevrând? Ahh! M-am prins de ce-ai mâncat tu mult! Ggrătargiu’ te-a văzut că mânci şi s-a găndit el că eşti cam slab şi poate trebuie să fii hrănit şi dincolo de liberul tau arbitru. Oameni cu adevărat buni.
E bine că a fost autentic grătarul, că sigur nu mai mâncai. Iar tu ştii să deosebeşti grătarele între ele!
Pe la 4 eram in Cora sa cumparam cele necesare unui rasfat, se pregatea o gateala la mine acasa,Tocanita australiana. Si am ajuns acasa pe la 6, unde sa reunit o gasca de toata frumuseatea, multa bere stropita cu ceva tarii la aperitiv.
Trecem peste ce sa mai întâmplat pe ici colo ţi ajungem la o dilemă. Adică poate-i dimineaţă şi nu-nţeleg înşiruirea cu sa reunint o gasca de toata frumusetea, multa vere stropita cu ceva tarii la aperitiv. Adică, să invoc o vorbă din copilărie, e fără nicio legătură. Deja simt că mă depăşeşte profunzimea acestei fraze ji nu vreau ză par prea incult.
La aperitiv am avut pizza, facuta intergral in casa, blatul subtire si gustos, si ingredientele daca le luai separat nu pareau ceva exceptional dar combinate pe blat si date la cuptor au facut o pizza excelenta demna de comparat cu localuri vestite de prin urbe.
Ador laitmotivurile astea cum e cu: multa bere stropita cu ceva tarii la aperitiv. La aperitiv am facut pizza (…). O fi amprenta stilululului omululului. Vedeţi? şi eu pot avea amprentătătătă. Aşa. deci a descris omul ăsta pizza în cel mai dulce stil clasic, nu alta. Şi totul într-un stil atât de originalalalalalal.
Felul principal a fost tocanita australiana cu carne de vita fiarta in vreo 2 litri de vin rosu, productie anul 2006, via Odobesti Bacau, cu garnitura piure de cartofi si o salata.
Bun an. Bun Odobeşti. Bun Bacău. Buni cartofi. Bună salată. Pfoooai!
Totul s-a combinat excelent, bere mancare si multa voie buna, vecinii cred ca s-au obisnuit ca sambata seara sa fie cate o mica adunare si ceva mia mult zgomot decat de obicei in aparatamentul in care stau.
Multa voie buna. Aşa-i că sunteţi invidioşi? Deci de când caut şi eu voie bună şi nu găsesc! Ehei şi avem şi zgomot! Oamenii se distrează. Muzică, râsete, alea-alea.
Un lucru absenteaza de fiecare data muzica, pur si simplu nu mai e necesara.
Cred că m-am pripit cu muzica. Totuşi cât de tare trebuie să fie ca să nu ai nevoie de muzică? Muzica fiind ceva cel puţin necesar. În fine, ei nu are nevoie de muzică atunci când se aud vorbind. I-ar bruia, aşa că îi înţeleg.
Pe la 12 am tras cortina.
Ăăă… ăsta e… mmm… uraganul? Adică mă aşteptam la ceva activitate, dar uraganul s-a terminat la 12, atunci când s-a tras cortina!
La 8 ne-am trezit si la 9 am plecat spre Vama Veche, sa caute cazare o prietena.
Drum lejer, autostrada libera, soare din plin o placere sa conduci sau pur si simplu sa mergi.
Pfff… dar autostrada asta chiar e liberă, dacă e o plăcere să mergi. Dar tu ce-ai făut până la urmă? Pe jos sau pe sus?
Am condus si eu un Renault Megane II si mi-am schimbat opinia referitor la masinuta aia, are scaunele mai tari decat Buburuza mea, dar in rest este excelenta, pana la 180 de km/h nu caraie, nu plange, stabila si mai ales eficienta la consum.
Adevărul că este atât de rar este apelativul de buburuză pentru masinile astea mici, de nici nu s-ar prinde lumea că e vorba desre un autoturism. GG!
Am ajuns in Vama in 3 ore, iubita tropaia de bucurie de la Bucuresti, dar la vederea semnului de intrare in localitatea de frontiera pur si simplu a explodat si s-a luminat la fata.
Deci din DEX
Deci iubita… ă… tropăia, era neluminată şi amorsată. Mmm?
Si am vazut marea frumoasa, curata, plaja curatata, primii oameni care faceau plaja, unii imbracati, altii dezbracati, nisipul era cald si te imbia sa te descalti, sa mergi, sa-l simti printre degetele de la picioare.
Aham… deci ăştia da oameni! Să facă plajă îmbrăcaţi. Acum mă întreb dacă prin sa-l simti printre degetele de la picioare se înţelege şi să-l simţi printre degetele de la picioare încălţat. Adică bronz prind când sunt îmbrăcat, deci de ce să nu am nisip între degete atunci cănd sunt încălţat? Păi nu?
Daca nisipul era cald, apa marii era sloi, am intrat 20 de secunde doar cu picioarele asa pana la ousor si nu le mai simteam.
Se întrabă din public: Avea coaiele lăsate? N-aş răspunde.
Erau si unii care intrau cu totul in mare, dar eu nu cred ca pot suporta asa ceva, sunt prea fragil.
Casant de-a dreptul.
La 5 eram inapoi in Bucuresti pentru ca la 7 trebuia sa mergem la teatru.
Stăturăţi mult în Vamă, ha? 9+3(ore la dus)+3(ore) întors=15. 17-15=2 ore în Vamă. Yupee! Că cultura n-ajteaptă.
premiera “Ecaterina cea Mare”, cu Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern, o piesa despre picanteriile de la palatului imparatesei. Este o comedie de bun gust, jucata excelent. Se canta pe ritmuri rusesti, se rade cu pofta, se savureaza fiecare replica pentru ca merita, cu asemenea actori, nici nu cred ca putea sa iasa ceva de proasta calitate.
După cum descriseşi piesa mi-e că mă apuc de vizionat telenovele. Bine că nu crezi tu ca putea să iasă ceva de proastă calitate.
Maia Morgenstern pur si simplu domina scena din momentul in care apare si nu o lasa sa-i scape de sub control decat in cateva rare momente.
Da’ ce face? Se dezechilibrează? Cum să-ţi scape scena de sub control? Cum o fi o scenă scăpată de sub control? – Alo, poliţia? Vreau să anunţ că de la noi de la TNB a scăpat o scenă de sub control. E periculoasă şi posedă decor de primăvară. Mmm… uber kinky!
La 9 pm ajuns acasa rupti de oboseala si am dormit dusi, imbratisati si reincarcati cu energii pozitive care intr-un fel ascuns ne tin spiritul sus pana la 1 mai.
Aham… ăăă… bine.
Deci uragane de dixtracţie, cultură şi alte cele. Ce bine e că ie şi oameni care dă din ce are ei, altfel ignoranţii şi neştiutorii ca mine n-ar mai avea acces la asemenea plăceri. Ole!
A murit Albert Hofmann. La 102 ani! I rest my case!
