Changes

- Mmm… ce faci?
- Mmmm… bine, tu?
- Perfect!
- Si eu!
- Si p-afara cum e vremea?
- E perfecta vremea.
- Pai eu vad ca ploua!
- De ce te bagi! E perfecta!
- Si bate vantul si tuna si fulgera. Si e rece.
- De ce te bagi?!! Credeam ca-mi esti prieten.
- Pai iti sunt, dar na… uite ca vremea ta nu-i asa de buna ca a mea.
- La tine a nins acum o viata, iar acum e totul o zapada maronie calcata in picioare.
- Nu, nu este!
- Ba da! Uita-te in jur!
- Credeam ca-mi esti prietena.
- Iti sunt, dar… asta-i realitatea.
- Ba, la tine ploua urat iar la tine se topeste zapada. Ce-i asa de greu de inteles?
- Nu, la mine e perfect.
- Si la mine e perfect. Mori!
- Da! Mori!
- Deci e perfect la mine!
- Ba nu!
(…)

Curcubeu.

- Hai sa-ti ofer ceva!
- Ce?
- Vrei sa-ti spun?
- Pai na… nu prea ma omor dupa surprize.
- Bine, hai sa-ti dau curcubeul! Ti-l ofer.
- Bine… da-mi-l…
- Pai asa… direct?
- Da’ cum vrei sa mi-l dai? Indirect?
- Pai tu nu stii cum faci rost de el?
- Ma, tu esti cu capu’. Mi-ai zis ca-mi oferi ceva si anume curcubeul.
- Pai da, ma, dar curcubeul e dupa ploaie.
- Asa…
- Si dupa tunete…
- Si mai ce?
- Si fulgere.
- Pentru ce?
- Pentru curcubeu.
- Dar fara?
- Nu stiu. Eu n-am.
- Cum adica n-ai?
- Eu asa stiu ca vine curcubeul, asa ti-l ofer si eu.
- Dar eu nu-s asa. Zbor deasupra norilor si caut curcubeul.
- Esti un ciudat.
- Eu? De ce?
- Pentru ca nu-ti place ploaia.
- Imi place, dar nu cu vantul ala puternic de-ti bate-n fata si te doboara.
- Pai si te ridici.
- Ma ajuti tu?
- Eu trebuie sa prind curcubeul.
- Si eu?
- Eu am prins curcubeul.
- Si eu?
- Si tu ce?
- Nimic.

- Hai sa-ti ofer ceva.
- Ce?
- Vrei sa-ti spun?
- Da.
- Hai sa-ti dau curcubeul.
- Pai da-l.
- Poftim!
- Si ploaia?
- Ia si niste picaturi.
- Si tunetele?
- Ce tunete?
- Si fulgerele?
- Fulgere?
- Vantul! Unde e vantul.
- L-am lasat sa zburde. De ce?
- Ehhh… nimic. Si zici ca asta-i curcubeul tau?
- Mhm. Iti place?
- Mhm…

show_89b41c3f36d182(448, 46);

Heroes of 2 sides.

- Asa esti tu?
- Asa sunt eu.
- Parca nu erai asa.
- Nu eram, dar eram.
- Cum vine asta?
- Pur si simplu.
- Adica?
- Adica as fi putut fi.
- Dar nu e ceva ce-as fi vrut sa fii.
- Nu?
- Nu.
- De ce?
- Pur si simplu.
- Hai nu fi…
- Acum sunt, dar tu nu erai.
- Ehh… ma stii doar.
- Se pare ca nu.
- Touche…
- Ehh… e ideea ca esti altcineva cu toate ca esti cum te vedeam eu.
- Si-s mai rau, nu?
- Eu asa te vad.
- Te-ai gandit ca poate tu te-ai schimbat?
- Dar te vad la fel… dar noul asta din tine e cam greu de mestecat.
- Te-am obligat eu sa ma gusti?
- Nu, evident, dar in lumea mea raman conexiunile.
- Tu si lumea ta.
- Mai cobor si eu printre muritori din cand in cand.
- Modestule.
- Ba mai nu. Modestia e pentru ai’ de nu se stiu.
- Si… tu te stii?
- Din cand in cand, dar poate-ajung sa nu-mi placa de noul din mine. De fapt asta s-a intamplat de atatea ori. De ce ma mai mira ce se-ntampla cu tine?
- Pai de ce te mira?
- Nu stiu… asa… ma-ntreb si eu care-i logica. Si culmea e ca nu m-am schimbat intr-atat incat sa nu mai pot gusta cum trebuie. Ba chiar am invatat mai bine… am aprofundat.
- Si? Ce crezi?
- Ca lumea nu-i intr-atat de perfecta, iar daca, pentru mine, lumea incepe de la mine… pentru altii lumea-ncepe de la ei. Tind sa cred uneori ca deciziile luate-s perfecte, dar imi dau seama ca nu-s, dar tot doare.
- Doare?
- Dea. Tendinta aia de autoflagelare a perfectionismului: gresesti si te rastignesti singur. Pe cruce doare.
- Dar merita?
- Nu stiu inca. O sa aflu cand oi muri. Intre timp sunt Iisusul Universului meu: ma rastignesc, mor, invii, ma-nalt, renasc, sufar, fac miracole si-apoi ma-ntorc pe cruce. Gata ciclul.
- Deci ce nu-ti placea?
- Ehhh… nu-mi place, ma, ce sa-i faci. Stii ca nu-s omu’ ala de tace. Spun.
- Stiu, stiu…
- Culmea e ca daca vedeam asta cand te vedeam eu…
- Ce?
- Cred ca ma enervam sau ma… in fine, oricum nu-mi placea.
- Deci e bine ca lucrurile au decurs astfel?
- Se pare ca da. Stiam ca e musai sa evoluez si ca acest lucru se-ntampla, dar este destul de interesant sa vezi exact punctele unde-ai evoluat… asa… prin comparatie. Ma-ntorc.
- Te-ntorci?
- Dea…
- Unde?
- In realitatea mea.
- Iar eu?
- Pai tu… evoluezi, nu?
- N-ai zis ca nu-ti place?
- Oi sti tu ceva, iar tu-ul de-acum o fi un pas bun in evolutia ta.
- Si daca nu e?
- Daca nu e… sper sa-ti dai seama din timp.
- Si daca nu-mi dau seama?
- O sa-ti dai seama… acum… sau mai in colo. La final sigur.
- Atunci am plecat.
- Am vazut.
- Sunt.
- Si asta vad.
- Plecam?
- Plecam.

Your other side i like. Is the other side of your other side I don’t like.

Langa.

- Tu… simti nevoia, nu?
- De?
- Asa… de a vorbi.
- Nu.
- De ce minti?
- Nu mint. Daca nu ma crezi, asta este.
- Vezi!? Iar minti.
- Bun. Mint. Si ce? Ce te intereseaza pe tine?
- Pai pe mine n-ar trebui sa ma intereseze, dar pe tine parc-ar trebui, nu?
- Te urasc!
- De ce? Ca vorbesc cu tine? Vrei sa fii singura?
- Esti un idiot.
- Asa… si? Imi zici ceva nou? Stii doar ca adevarul supara.
- Stiu… dar tot esti un idiot.
- E bine ca sunt consecvent. Am si eu o imagine de protejat, nu?
- Mai taci.
- Sau ce? Plangi si ne dam cu barca?
- Si daca plang, ce? Te doare pe tine?
- Din cand in cand.
- Idiotule.
- Da… sa nu uitam acest aspect. Deci suferi, ha?
- Sa mori tu!
- Da’ de ce? Cin’ te mai freaca pe tine la icre?
- Uite vezi, iti place tie sa fii asa bou si sa dai in om cand e jos.
- Pai daca omul e prost si o comite aiurea…
- Da, ma. Stiu ca sunt proasta. Asta este.
- Doare? Tipi?
- Pizda ma-tii!
- Deci tipi.
- Tip, ma. Fac ce vreau eu, da?
- Evident. D-aia ai ajuns aici.
- Sa ma sugi.
- Aci, in public? Nu-ti strici imaginea?
- Aia de proasta, nu? Hai zii! Hai repeta-mi ca sunt proasta!
- Pai de ce? Nu e de-ajuns ca esti de-acord?
- Idiotule!
- Pff… si eu care credeam ca ti-am distras atentia de la calitatile mele. Cum te simti?
- Cum crezi?
- Radiezi… dar pe dinauntru?
- Cum sa nu. Explodez.
- Mancasi fasole? S-aprind o tigara sau e riscant?
- Boule!
- Baloano!
- Ce-i aia baloana?
- Femininul de la balon, nu? Doar balonul n-o trai singur. Trebuie sa aiba si el baloana lui.
- Ce dreq zici ma acolo.
- Poiezii pentru copii.
- Adica eu sunt copil, ha?
- Sa nu uitam. Copil prost.
- Idiotule!
- Da da da. Ma iubesti si nu mai ai cuvinte cand ma vezi, iar astea cu idiotule si boule iti vin mai repede. Hai zi-mi ca ma iubesti… bineinteles, asa cum stii tu.
- Esti un cretin.
- Si eu pe tine.
- Mai doare?
- Cum puii mei sa nu mai doara?
- Pai da sa mai pun ceva sare.
- Altceva mai stii?
- Am vazut in Rambo cand isi punea praf de pusca si ii dadea foc, dar n-am praf de pusca la-ndemana, asa ca pun sare. Azi la Buacataria lui Radu servim rana de inima cu strop de deriva. Se serveste-n lacrimi. Pentru gust se presara ceva sare. Sau praf de pusca, pentru cine are.
- Ha ha ha.
- Hai ca inca mai poti sa razi. Eu asa zic mereu: daca inca mai am puterea sa rad, apai e bine.
- Dea dea dea.
- Pai ce? Nu-i asa?
- Asa e, ma. Ho! Ce te-aprinzi?
- Nu m-aprind. Ma alint. Esti mai bine?
- Dea.
- Distruso.
- Idiotule!
- Sa bem pentru asta!

Oamenii de langa sunt, dar tre sa poti sa-i cauti.

show_36039b988b6721(448, 46);

… si nu-s cuvinte.

Ploua.

- Si… pleci, ha?
- Pai da…
- Si chiar nu mai… nu mai e nimic de facut? Nu mai e nimic intre noi?
- Stii foarte bine ca e, dar, sa nu ma intelegi gresit, nu e vina ta. E cu mine ceva… nu inteleg ce. Am nevoie de timp.
- De ce ai nevoie de timp singura? Nu putem rezolva impreuna?
- Nu cred… nu pot… nu m-as simti eu bine si te-as rani si m-ar rani pe mine asta.
- Ai pe cineva?
- Nu… nu am.
- Sigur?
- Da.
- Spune-mi ce-am gresit si-ncercam sa reparam.
- Tu n-ai gresit cu nimic.
- Hmm… e de vina Andrei? Nu-mi spune ca nu ti-a trecut de el!
- Pai nu… ca…
- Pai nu ce? Te vezi cu ala, nu?
- Nu… ne-am intalnit asa… de cateva ori…
- ‘Tu-tzi gatu’ ma-tii de curva ce esti! Ti-am zis, fa, sa nu mai umbli cu ala?
- Stai, nu te enerva.
- Si tu ma iei pe mine cu texte de cacat, ca am eu ceva, ca pula mea!
- Tu nu intelegi prin ce-am trecut. De ce nu ai stat putin sa ma asculti.
- Bai Adaela, tu pe mine de ce nu m-ai ascultat cand ti-am zis sa termini cu distrusu’ ala? De ce trebuie sa sufar si eu pentru tampeniile voastre? Chiar nu intelegi ca ma doare? Te iubesc si asta ma doare.
- Iarta-ma, te rog. Nu plange, ca stii ca ma doare cand plangi.
- Daca te durea, nu ajungeam in situatia asta de cacat.
- Iarta-ma, dar nu pot. Sunt o proasta, nu stiu ce se intampla cu mine. Stiu ca tu a trebuit sa tragi dupa Andrei… dar asa sunt eu cretina… Nu stiu ce vreau. Nu stiu!
- Si eu pentru ce pula mea sunt langa tine? Sa-ti bati joc de mine?
- Nu… nu mai spune asta, ca stii ca nu e adevarat.
- Acum nu mai stiu ce pula mea e adevarat si ce nu. Nu vezi ca toate peisajele s-au distrus?
- Nu stiam ca se va intampla asa. Nu stiam ca n-o sa pot scapa de el…
- Si eu ce ti-am zis? Ce?!! Nu ti-am zis eu ca n-o sa poti scapa de le decat daca vrei asta cu adevarat? Crezi ca nu-mi era frica ca va veni ala si-ti va spune doua vorbe si te va intoarce? M-am saturat! Imi bag pula! Si in tine! Si in demonii tai! Si in creierul tau idiot! Si in aia de te-au prostit in halu’ asta!
- Nu mai plange…
- Beshi, fa! Ce te intereseaza pe tine? Chiar vrei sa cred ca-ti mai pasa de mine?
- Mihai, nu pleca…
- Taci dracu! Macar acum sa taci si sa nu mananci cacat. M-am saturat sa sufar atat cu tine. Hai pa!
- Mihai!!!

Inca ploua.

Dupa cativa pasi…

- Alo! Cristiana?
- Da. Mihai, te pomenesti ca-ti este dor de mine.
- Ehh… da, sunt doar cateva ore, dar na, mi se facu ceva dor de tine.
- Ma bucur s-au asta.
- Pai cum sa nu te bucuri. Ia zi, cand ne intalnim? ca am chef de o muie buna.
- Pe la 7 scap de la munca. Ne vedem la 8 la coloane la Romana?
- Bun asa. Hai te-am pupat.

Fiecare cu demonii lui.

show_ccbf0f0935ce11(448, 46);

2

Asistenta: Doctore, cum va simtiti?
Doctorul: Obosit. Inca mai obosesc.
Asistenta: Dar ati mai facut acest tip de operatie.
Doctorul: Stiu, dar de fie care data ma oboseste. M-a obosit mai putin decat data trecuta.
Asistenta: Pai asta e bine, nu?
Doctorul: Hmmm…imi trece prin minte ca, daca n-o sa mai obosesc, n-o sa mai pot opera.
Asistenta: Doctore, pai…nu inteleg. Faptul ca vindecati…va anuleaza priceperea?
Doctorul: Nu. Priceperea creste, dar cu ce pret? N-ai cum sa intelegi. Tu nu vindeci. Tu asisti. Noapte buna.

1

Mateo: Luam o garsoniera?
Adaela: Nu. Imi iau masina.
Mateo: Nu vrei garsoniera?
Adaela: Vreau garaj.