Another

show_ae190222871ce0(448, 46);

Massive Attack – Two Rocks And A Cup Of Water

Mai trecu şi vara asta, calendaristic vorbind. Fusei încă o dată-n Vamă. Fu ceva mai aerisit şi mai ieftin la cazare. În rest vreme faină, apă, nisip şi vânt. Avui parte de tensiune, feerie şi linişte, totul finalizăndu-se cu o Duminică leneşă culeasă-n fugă. Mi-am rupt ochelarii ăia verzi ( îi duc la reparat ), mi s-a stricat aparatul foto că tot mi-a intrat o tonă de nisip în el şi tot aşa, alte lucruri d-astea ce ţin de latura materială a existenţei, elemente ce n-au prea contat având în vedere valoarea spiritual-revelatoare a acestui week-end. Dap, am prins şi eu din zbor câteva idei evidente, dar intangibile anterior, sau na… nebăgate prea mult în seamă. Ce vrei! Diagrama evoluţiei diferă de la unul la altul.

Am cetit azi că tricolorii au luat bătaie. Iniţial am văzur în mail doar un titlu de newsletter, ceva cu “umilinţă”, dar nu mi-am dat seama de valoarea cuvintelor decât în momentul în care-am aflat că scorul final a fost de 3-0, adică mai bine pierdeau la masa verde, că ar fi ieşit mai puţin şifonaţi.

Am auzit ceva şi de un conflict între jucătorii naţionalei şi ziarişti. Hai că-s din ce în ce mai haioase conflictele astea, dar na… e un fel de puzzle realizat din cioburi rânjinde de oală spartă. Păi na… jurnaliştii sunt lipsiţi total de profesionalism, adică nu prea dau ei a domni/doamne, ci a pizde de uşa cortului, scuza-mi-aş exprimarea şi parcă nu. Buzărin observă în acest 3-0 decât o oportunitate pentru a se coborî la acelaşi nivel cu cel al jucătorilor ce-au avut inteligenţa să-şi afişeze sincer respectul ce-l poartă pentru ceilalţi, indiferent că aceştia sunt fani, ziarişti sau ce-or mai fi.

Deci revenind, pe de-o parte sunt jurnaliştii de o calitate din ce în ce mai joasă, că deh, nepotismul şi şpaga ( felaţia, după caz ) e bună şi la ei. Pe de cealaltă parte sunt jucătorii de fotbal, nişte indivizi prost crescuţi ( nu toţi, dar destui ) ce se poartă ca nişte vite cu crampoane atât pe teren cât şi în afara acestuia, cu pretenţii de mari zeităţi şi cu din ce în ce mai puţină logică la mansardă. Ah da, şi nici mare brânză nu prea reuşesc ei să facă sau na… nu fac atât de mare brânză încăt să-şi permită anumite… gesturi, ca să zic aşa. Dar bine, peştele de la cap se împute, că dacă un Ganea bagă mâna-n gât şi mai e lăsat să joace, atunci ce să te-aştepţi de la/pentru restul?

Şi ar mai fi suporterii. Adică să fi avut un fiu şi să fi vrut să-l duc la un meci, ar fi trebuit să port cu el ditamai discuţia legată de muie, morţi, mame, Cristoşi, pizdă, pulă şi alte dulcegării, că deh, galerie ca a mea nu mai are nimenea, iar pe stadion mergi să defulezi, nu să sprijini.

Ia gata cu folbalul ( autohton ), că-i luni şi nu-i bine să-ntristăm săptămâna de la început. Revenind, e luni după un concediu de la care-am primit mai mult decât m-aş fi aşteptat. Bine, nu toate bune, dar mai toate utile. Mă doare capu’, nu mai am chef să scriu, deci la recitire!

Sunt adept MISA!!!

Cel puţin aşa aş fi, dacă m-aş lua după textul din Libertatea:

Persoanele care vor sa se bronzeze fara urme de slip si sutien nu mai au multe optiuni pe Litoralul romanesc. Plajele de nudisti din Eforie Nord, Neptun si Costinesti s-au desfiintat, iar singurii turisti care mai renunta la costumele de baie in zonele frecventate de tineret sunt adeptii Misa. Doar la 2 Mai, nudistilor le-a ramas un petic de plaja. Asa ca cei care vor cu orice chip sa se lase mangaiati de soare in costumul lui Adam si al Evei trebuie sa se orienteze catre un loc ‘de profil’ din Europa. Cele mai vestite statiuni care au plaje special amenajate pentru turistii lipsiti de inhibitii sunt cele din Franta, Croatia, Spania si Grecia.

( sursa )

Păi cum vine asta? Eu sunt adept MISA doar pentru ca nu-mi place să arat precum o maimuţă cu cur alb atunci când mă dezbrac sau pentru că s-au gândit unii că prea e perimisvă situaţia? De fapt am observat că pe plaja la Kudos/Kristal abia dacă vedeai şi tu o ţâţă, iar când a îndrăznit Cristina să facă topless, se holbau toţi onaniştii nedeclaraţi de parcă era O.Z.N. ( obiect zegzi nemaivăzut ). Păi stai că nu-nţeleg, ajungi să vezi mai multă nuditate în reclamele din prime-time decât la plajă? Hai, accept să nu te duci la terasă ( şi aia pe plajă ) la peleul gol, dar să nu mai poţi nici pe plajă?

Bun… şi eu ce fac? Mă duc in Vamă la pescari? Oricum acolo nu vine nici dracu’ şi e plin de meduze. Zic “la pescari” că oricum în altă parte nu prea mai ai cum, că s-au pus cu şezlonguri şi reguli că nu e voie cu puţa goală, că se gelozează sponsorii şi se oripilează pipiţele acestora. Aş mai putea alege Kudos-ul, dar mai în apă aşa, că la mal te-haţă badigarzii, dar na, colac, vodkă, soare şi muzică să fie, că-n rest mă descurc.

Din variantele oferite de Liberatea, cel mai mult m-atrageIbiza. Păi nu? Ce-i mai frumos după o seară de bubuială şi un after de resuscitare? O leneveală dulce, evident. Dar ie scump, şi nu prea poţi da o fugă-n week-end până-n Ibiza. Deci, pentru moment, se pare că Vama meduzelor şi/sau salteaua rămân sfinte pentru membrii MISA ca mine. Mda, şi eu m-am amuzat la asta cu adepţii MISA. Chiar nu m-aşteptam la o asemenea concluzie. Poate wannabe, exhibiţionişti, dar sigur nu adepţi MISA. Dar poate-or ştii ei ceva-n plus. Poate chiar e ca ei şi eu, de fiecare dată când am trecut pe lângă un nudist, am riscat să facă pipi pe mine. Sau ştiu! Au văzut ei un individ în Vamă că făcea pipi pe picior, că-l înţepase vreo meduză, şi au concluzionat ei că ăla e membru MISA. Acum am înţeles şi eu care-i faza! Meduzele sunt mână în mână cu Bivolaru: ele înţeapă lumea-n limbă, iar Bivolaru tratează. Atunci ce dracu’ caută spiralele alea la munte? Eniuei, important e să înotaţi cu botniţă, că vă-nţeapă meduzaaah şi ajungeţi în curu’ gol la Herculane, ţinându-vă de mână cu alte victime ale meduzificării, că Bivolaru’ sigur e doar de faţadă. Ahhh, totul se leagă!

P.S.: Nu sunt adept MISA, dacă vă întrebaţi. Mie-mi place doar cum bate vântul.

Kristal beach pipăl

Acum o săptămână eram prezent pe plaja de la Kristal. Abia ne aşezaserăm şi noi şi hop!, apare un individ.

- Salut!
- Salut!
- Ştii… îmi plac mult ochelarii tăi. Vreau să ţi-i cumpăr.
- Heh… şi mie-mi plac, dar nu-s de vânzare.
- Hai, mă. Uite-ţi dau cinci sute pe ei.
- Nu, pe bune, chiar îmi plac şi nu-i dau.
- Hai, mă! Vrei mai mult? Uite-ţi dau 750.
- He, he, he! Ştii care-i partea ironică? Tu-mi dai 750, eu am dat pe ochelari 70 de mii şi oricum nu-i dau.
- Ce?
- Tu-mi dai 750 pe nişte ochelari de 70.
- Păi vezi, uite câţi bani scoţi.
- Nu e o problemă de bani.
- Hai, uite acum mă duc să-ţi aduc banii.
- Stai, mă, calm.
- Haide, mă, uite nu mai bei d-aia ( vodkă ). Bei whisky.
- Laaasă. că mă descurc ş-aşa.
- Hai, ma. Diseară bei şi tu ceva frumos.
- Nu-i asta problema mea.
- Hai, mă! Îţi dau 750 pe nişte ochelari de 70.
- Păi îţi luăm şi ţie o pereche şi ţi-o aducem. De unde eşti?
- Din Galaţi.
- Îţi luăm noi o pereche şi ţi-o aducem, dar prin septembrie.
- E… eu mă gândeam undeva azi.
- He, he, he… pentru concert, diseară, nu?
- Da.
- Păi şi eu ce fac?
- Lasă, mă, că tu-ţi iei alţii.
- Neah, nu ţi-i dau.
- Hai că-ţi dau un milion pe ei.

Aici am avut o secundă de ezitare, dar neeeah, satisfacţia situaţiei era mult prea mare

- Nu, mă, pe bune, te umileşti aiurea şi nu e corect faţă de tine. Adică deja mă plictisea.
- Hai, mă. Uite-ţi dau 500 şi îţi pup mâna în faţă la tot Kristalul.

Era interesant, dar oricum nu se uita nici dracu’, aşa ca am refuzat.

- He, he, he. Îmi place de tine. Ai văzut că nu merge cu banu’, ai trecut la gâdilarea orgoliului, a?
- Ehh…
- P-ormă ajungem şi la bătaie ca argument.
- Păi da, că daca nu vrei cu vorba bună.
- He, he, he. Nu, pe bune chiar nu îi dau.

Deja devenea enervant, aşa că imediat ce n-a fost atent ( adică s-a dus s-o streseze şi pe Cristina ) am tulit-o către Kudos. M-am întors după vreo 10 minute şi am fugit în apă. Apoi am aflat că a avut loc o negociere şi cu Cristina când eu eram în apă. Păi ce, ea să nu-şi bată joc de el?!!

- De ce nu mi-i dă ? Sunt 50 lei.
- Nu ţi-i dă pentru că îi plac foarte mult şi are nevoie de ei, nu de banii tăi. Dă-i ochelarii tăi si brăţara şi negociez cu el.
- Ştii cât am dat eu pe ochelarii ăştia si pe brăţară ?
- Îmi închipui, dar tu îi vrei pe ai lui, deci nu mai contează cât ai dat tu pe ai tăi.
- Va luaţi şi voi ceva diseară că sigur o să aveţi nevoie de bani.
- Nu avem nevoie de banii tăi. Avem si noi. Şi pe card, că nu suntem asa de sărăntoci precum ne crezi.
- (in genunchi) Îmi cer scuze, nu am vrut să zic asta.
- Dar asta ai zis.
- Că şi eu muncesc pentru banii ăstia
- Te cred, dar nu o să ţi-i dea, chiar şi din principiu şi tot nu o să îi primeşti, nu contează câţi bani îi dai.
- Daca ii dau cinci milioane?
- Probabil ca ţi-i dă, dar nu sunt sigură.
- Aştept sa mă chemi
- Aşteaptă…

Şi presupun c-o fi aşteptat, dar na… n-a fost cazul. Singura dezamăgire e că nu l-am găsit duminică pe plajă să-i rup ochelarii în faţă. Stau să mă gândesc ce s-o fi dus să le spună amicilor. Cum le-a explicat el că unu’ cu colac şi-a bătut joc de el, apoi l-a pasat ca să nu se plictisească nici prietena. Cât ne-o fi denigrat, doar-doar s-o pune într-o lumină acceptabilă. Cred c-am fost şi sărăntoci şi proşti şi nebuni şi orice altceva.

Zicea cineva că marile plăceri ale vieţii sunt gratuite, dar n-aş merge chiar aşa departe. Cel mult aş spune că-s accesibile .

DC shop suge-adânc

Evident, ca tot românul, am probleme cu, mai ales, alţi români. De data asta, după cum v-aţi prins, cu nişte personaje din cadrul Depozitului de Calculatoare.

Caut un încărcător pentru laptop, iar la ei pe site găsesc unul universal, fără prea multe explicaţii, aşa că sun.

- Alo! DC shop.
- Bună ziua, mă numesc Dan Alexandru. M-ar interesa nişte date referitoare la un încărcător pentru laptop.
- Aici e departamentul de vânzări. Trebuie să sunaţi la serviciul tehnic.
- … Da, acum văd că e şi numărul de la serviciul tehnic. Cel cu interior 339, nu?
- Da, aceia.
- Bun, atunci o să sun la ei. O zi bună.

Sun la ei. Bine, nu exact la interiorul respectiv, că nu prea aveam cum.

- Alo! DC shop, serviciul tehnic.
- Buna ziua, mă numesc Dan Alexandru. M-ar interesa câteva date referitoare la un încărcător pentru laptop.
- Doriţi să cumpăraţi?
- Aş dori nişte date despre respectivul încărcător.
- Doriţi să cumpăraţi? că aici e departamentul de serviciu tehnic.
- Doamnă, am sunat la departamentul de vânzări şi m-a trimis la dumneavoastră. Vreau să ştiu nişte date tehnice, să văd şi eu ce CLICK! şi mi-a dat legătura.

- Alo! DC shop.
- Bună ziua, mă numesc Dan Alex…
- Aaaa, tot la mine aţi nimerit?
- Păi eu i-am solicitat doamnei nişte date şi m-a trimis la dumneavoastră.
- Staţi puţin

Discuţia se mută-n fundal. Domnişoarele n-au avut nici inspiraţia să acopere receptorul.

- E un domn pe care vrea nişte date legate de un încărcător de laptop.
- Da, draga, am vorbit cu el şi nici nu ştia ce vrea.
- Da, că aşa sunt ăştia, sună şi habar n-au de capul lor. Mda…
- Bla, bla, bla…
- Alo.
- Da…
- Colega îmi zice că v-a întrebat dacă vreţi să cumpăraţi.
- Ştiu, dar trebuie să cunosc şi eu nişte date pentru a mă putea decide.
- (…)
CLICK! Mi-a închis. Nu mai ţin minte ultima replică. Cred că mi-a fost ştearsă din memorie de gestul cu-adevărat-doamnei.

Eu am o problemă de rezolvat, deci sun iarăşi.

- DC shop.
- Bună ziua, mă numesc Dan Alexandru. Aş dori nişte detalii legate de un încărcător pentru laptop şi universal prezenz la dumneavoastră pe site şi aş dori să aflu şi unde pot depune o reclamaţie, pentru că m-au plimbat colegele dumneavoastră de la vanzări la serviciul tehnic şi-napoi şi nu-mi place să se bată joc de mine.
- Bun… cu ce doriţi să începeţi?
- Trimiteţi-mă, la cineva care mă poate ajuta în legătură cu încărcătorul pentru laptop.
- O să vă fac legătura cu unul dintre băieţii de la serviciul tehnic.
- Vă rog.

Mi se face legătura cu un tip, am o discuţie liniştită, exactă şi fără bătăi de cap. Mulţumesc frumos pentru timpul acordat şi închid.

Deci până la urmă eu sunt de vină că de fapt n-am ştiut ce vreau. De fapt, cred că problema e alta: n-am ştiut să vreau ce doreau domnişoarele, iar în acest caz chiar înţeleg de ce mi-au închis telefonul în nas. Şi pe site canci mail-uri de contact. Cel puţin nu văd eu. Ştiam eu că ăştia de la DC sunt cam idioţi, dar na… e ca băutul la volan: eh, nu mi se poate întâmpla mie nimic!, dar na… m-au prins!

near

Întrebare: La ce te uiţi prima oară la o femeie/la un bărbat?
Răspuns: La ce poţi.

Adineauri trecui pe lângă o tarabă cu cărţi vechi si ma gandii sa iau si eu o carte. M-a lovit pe mine ideea sa cumpăr o cărticică şi na, my inner voice rulz! Evident că-n 5 minute în care m-am orientat eu p-acolo, am aflat că vânzătorul a făcut TCM. are două fiice ( una la poliţia sanitară, iar cealaltă la finanţe bănci ) şi incă vreo câteva elemente din viaţa sa. Se bucura nenea ăsta că de vreo 2 ani au început să cumpere şi tinerii cărţi, multă vreme păstrând distanţa de această parte a evoluţiei. M-au amuzat cuvintele ce le-a spus când am dat noroc de despărţire: nu oricine merită să-ţi fie prieten. Impersonal.

Vineriada.

Mai acum ceva zeci de minute eram în metrou şi încercam să dibuesc nişte rânduri din Compact referitoare la concertul Metallica. În general nu stau să mă bat cu toţi disperaţii pentru a pune mâna pe un numar din Compact sau Ring. Mă risc doar atunci când am observat anterior vreun titlu interesant. Deci azi văzui ceva legat de Metallica şi m-am gândit că ar fi fost ok să fi pus şi eu mâna pe ziar să vad despre ce-i vorba.

La Urinii am observat ferice că mai erau ziare în cutia aia de la Compact. Mă duc, îmi iau un ziar şi, după ce fac 2-3 paşi, mă trezesc că mă bagă în seamă un tătăiţă. Daţi-mi şi mie vreo 4-5 bucăţi. La daţi-mi şi mie mă gândeam că deja întîrziasem destul la muncă şi că deja se strânsese lume, dar totuşi îi pot lua omului un ziar şi deja mă rasucii pe călcâie. Ei când am auzit vreo 4-5 bucăţi m-am ienervat, m-am răsucit înapoi şi i-am aruncat un Hai, bă nene! Zece nu vrei? De subliniat că tataie era de partea cealaltă a aparatelor de citit cartele. Deci cam care era treaba? Uitase să ia ziare sau coborâse în mod special? Oricum, mă enervează haplea ăştia sau pupincuriştii care duc ziare la colegii de muncă doar-doar or căpăta mai multă atenţie. Sper ca n-apare vreunul cu ideea că “poate doreau şi colegii să citească”. Bun, doreau să citească şi ei. Cât mai repede! Şi? Ceilalţi colegi de muncă erau cumva la grădi? că totuşi discutăm despre Compact, nu despre un roman de sute de pagini. La o adică eu îl răsfoii într-un sfert de oră şi acum e bun de aruncat, iar tataie vroia 4-5 bucăţi.

Legat de Compact, iată un articol de statistică aproape logică.

Radcliffe, tanarul milionar

Precoce. Revista “Forbes” a realizat in aceasta editie speciala si un top al celor mai bine platiti adolescenti de la Hollywood. Cum era de asteptat, britanicul Daniel Radcliffe, acum in varsta de 21 de ani, s-a situat in fruntea clasamentului. Actorul a castigat 23 de milioane de dolari pentru rolul din seria “Harry Potter”.

Cel mai bine platiti actori adolescenti

1. Daniel Radcliffe 23 de milioane*
2. Miley Cyrus 25 de milioane
3. Ashley Olsen 20 de milioane
4. Lindsay Lohan 6 de milioane
5. Dakota Fanning 4 de milioane
6. Amanda Bynes 3,5 de milioane
7. Hayden Panettiere 2 de milioane
8. Vanessa Hudgens 2 de milioane
9. Abigail Breslin 1,5 de milioane
10. Tyler Williams 1 milion

Oare steluţa aia ( * ) are şi vreo funcţie secundară în afară de a indica um? Probabi una… matematică?

Cocktail de vară

Am cu un an mai mult decât aveam la ultimul post. Am îmbătrânit şi-am mai regretat o zi că timpul nu poate fi fraierit din vorbe. Nu-i bai, sunt tânăr şi neliniştibil, iar viaţa cică s-ar dori trăită.

Prydz, Raoul Russu, Sander van Doorn, Junkie XL. După episodul Hawtin almost back 2 back cu Villalobos şi Circoloco, a urmat un alt treilea concert din 7 festival.

Vineri fu concert Eric Prydz. Evident că ne-am gândit şi noi că main dj-ul intră cel puţin de la 1, aşa că nu ne-am grăbit să ne facem simţită prezenţa la Arene. Ajungem în jur de 1 şi ne încadrăm în eveniment. Până la 2 ( parcă ) a băgat Raoul Russu. Minimal bun. OK pentru o oră, aşa de warm-up. Gata! E 2, deci trebuie să intre Eric Prydz. Mmmm… nu chiar. A intrat Sander van Doorn care-a mixat bine rău. Adică unul dintre cele mai reuşite seturi, acompaniat fiind şi de jocurile vizuale de excepţie. De remarcat că omul ştie bine cum intră muzica, astfel încât nu-ţi lăsa răgaz să te plictiseşti de vreo melodie, totul legându-se foarte fain. Spre finalul prestaţiei se adăugau nişte boxe. Gata! Clar acum intră Prydz! Ei, când ne-am dat noi seama că de fapt nu urma Prydz, ci Junkie XL, am realizat că l-am pierdut pe invitatul special al serii. Ne-au trecut repede gândurile rele după ce am recalculat seara. Având în vedere că o oră de Raoul a intrat bine, SvD a băgat super şi că Junkie XL a adăugat un plus de forţă şi interacţiune cu publicul, am concluzionat că a fost un concert de trei stele. Adică foarte tare, frate! Că ar fi fost ok să nu-l fi pierdut pe Pryda… ata ete. Mai şi auziserăm unele voci ce spuneau că Pryda a băgat bine. Vă daţi seama că puţin deprimaţi tot am fost în ideea că am ratat la mustaţă o seară perfectă şi că alţii au avut parte de ea. Deh, şi să fi murit capra vecinului şi tot nu am fi trecut uşor peste a noastră.

Să-l citez pe cel ce-a urcat filmele pe youtube: A rupt Sander. A fost zeul nostru aseară. :X Mulţumesc, Doamneeee. Adevărul e că unele concerte chiar renasc trăiri uitate, subapreciate sau neglijate.

Fatboy Slim. După câteva ore de somn şi leneveală ne-am decis că e cazul să mergem şi spre mare, că doar venea mult aşteptatul Fatboy Slim. Cu o zi înainte s-au anunţat drumuri blocate, trafic greu şi alte cele, astfel încât la ora 17 ne făceam planuri să nu-l pierdem şi pe Fatboy. Cum socoteala de-acasă nu se pupă cu aia de pe drum, ne-am trezit că a fost cel mai fain drum spre mare, ajungând prin Năvodari dupa 2 ore juma’ – 2 ore 45, deci mult prea bine. De la să nu-l ratăm pe Fatboy am ajuns la hai să mâncam ceva! hai să ne odihnim!

Cum românul e băiat deştept, întreprinzător şi afacerist, ne-am trezit că plătim 25 de lei pe 4 chiftele şi o porţie de cartofi prăjiţi. Nu, nu le-am mâncat la un local măcar de bun simţ, ci la un împinge tava de 2 lei. Mai pui şi că nu erau cine ştie ce la gust. Deh, ce ţi-e şi cu aceste cantine de pensionari tranformate-n terase estivale. Am terminat de mâncat şi ne-am dus înăuntru. Încă de la primele detalii am început să mă panichez. Adică n-am prea înţeles eu cum s-a ajuns la respectiva poziţionare a scenei, dar na… suntem în România, deci se acceptă. Nu ştiu cine băga în acel moment, dar era un minimal plicticos ce mă enerva, dacă stăteam în picioare. Aşadar mi-am întins hanoracul şi m-am tolănit la o semi-moţăială pentru a-mi conserva psihicul şi fizicul pentru Norman Cook.

Hai că intră! Hai că intră! Şi a intrat cu fast şi… cam atât. Yup, cam atât a fost de concertul Fatboy Slim. După ce acum 2 ani am promovat în draci venirea lui Fatboy şi am avut bafta de a nu fi prezent la concert, m-am gândit că la Năvodari voi şterge regretele, iar în rest lapte şi miere. Incorect! În loc să găsim un tip old school ce păstrează vie tradiţia şi influenţa sa asupra big beat-ului, am întâlnit un boşorog depăşit de vremuri, rătăcit printre mix-uri proaste la melodii faine, treceri din topor de la o melodie la alta, lipsă de inspiraţie, profesionalism sau comunicare. Ah, şi visual-urile erau demne de carioci şi creioane colorate. Cu alte cuvinte, mai multă atmosferă ar fi făcut un winamp lăsat pe shuffle şi visualisation-urile lui. Slavă Domnului că ştiu să fac haz de necaz, că altfel mă zgâriam cu nisip pe vene. Nu mai spun de preţurile la băuturi, poziţionarea standurilor si alte elemente de organizare, că e de prisos. Important e de înţeles că a fost o seară în care s-au combinat în cantităţi aproximativ egale dezamăgirea, iritarea, resemnarea şi sila. Dar în rest a fost bine: am făcut poze la oamenii dezamăgiţi ce se inghesuiau nervoşi să părăsească parcarea. Am râs căcaprele lor au fost mai sodomizate decât a noastră.

Vama. Duminică dimineaţa drumul spre Vamă era mai liniştit ca oricând. Numai bun să visezi la plajă şi soare. Ajunşi în sat, ne-am aranjat cât mai repede pe plajă pentru a lenevi alături de ceilalţi insomniaci sau, după caz, matinali. Deh, ca la mare: lene, taclale şi bere. Ziua ne-am petrecut-o revenindu-ne după două seri interesante, într-un mod sau altul.

Luni mi s-a reamintit că am îmbătrânit puţin. Spre deosebire de anul trecut am avut parte de mai puţine urări, dar au valorat mult mai mult. Mulţam fain la urători! Bon, zi de naştere alertă într-o Vamă aglomerată. Soare, oameni dragi, mare, nisip şi alte cele necesare. Da, băui, da’ de fericire, nu de supărare, deci nu se pune!

Marţi continuarăm lunea în acelaşi ritm alert, că doar e concediu şi ştim cu toţii că din concediu trebuie să te întorci de zece ori mai obosit decât ai plecat.

Vizita, ce-ar fi trbuit să se lungească până joi, s-a terminat marţi pe seară, că deh… parcă-i mai bine mai intens decât cu ţârâita. Carpe diem, că doar suntem tineri.

Fedde le Grand. Toată lumea ştie de Put your hand up for Detroit, The Creeps sau Let me think about it. Cam în acelaşi stil a băgat şi la Arene. Evident c-am aşteptat să termine cu Ida Corr şi Camille Jones, că na… erau şi ele invitate şi trebuiau să ţipe oleacă. Apoi Fedde s-a aranjat la pupitru şi a oferit un set bun cu puţin iz de comercial. În general au fost prezete piese cunoscute sau mixuri ok la piese cunoscute, deci un concert antrenant, în toate cele 2 ore lumea nestând locului. Joie faină.

Supriză-ntârziat-plăcută. Sâmbătă stăteam şi trăgeam o linie sub evenimentele recente: pe Pryda l-am ratat într-un concert de zile mari dăcut de Raoul, Sander van Doorn şi Junkie XL; Fatboy Slim a ajuns şef de scară; Vama e plină de deprimaţi sau na… poate oraşul îi permite omului să-şi ascundă suferinţa; am 26 de ani, iar viitorul trebuie să sune bine; prieteniile necesită eforturi mari, dar nu în ideea de compromisuri, ci de comunicare; Fedde băgă ok; mai ştim să jucăm remy; n-am uitat cum să ne bucurăm de realitate; viaţa e faină când nu e naşpa – tare, ha? Ei, şi cum făceam calculele, am aflat că seara de 11 iulie a fost mai bună decât credeam noi. De ce? Pentru că Prydz nici n-a fost la concert. Ne şi miram cum să bage de la 11 la 1. Pe lângă asta, lumea a fost puţin enervată de repriza destul de lungă de minimal a lui Raoul. Eu am observat că minimalul ( ăla de bun simţ ) e ok ca warm-up, dar maxim o oră şi cam atât am prins noi vineri. Se pare că unii au reuşit să prindă toate cele 4 ore de minimal şi nu prea le-a picat bine.

Românul s-a născut poet, dar mulţi (pseudo) artişti nu cunosc acest amănunt şi cred că se prezintă în faţa unor ciorditori inculţi, lipsiţi de orice simţ artistic. Hai totuşi să păstrăm ceva respect între artist şi fan. La o adică Villalobos merita scuipat pentru isprava sa, iar Fatboy huiduit la scenă deschisă. Nu li s-a servit asemenea tratament poate din respect, poate din lipsa de cojones, dar, spre deosebire de anii trecuţi, ani în care era mai tolerant cu experienţele/experimentele proaste, acum românul îşi conştientizează statutul de plătitor şi om cu simţ artistic şi, uneori, chiar reacţionează. Atât timp cât d.j.-ii ce bagă bine merită aplauze şi cerere de bis, la fel şi incapabilii merită huiduielile de rigoare. Nu suntem groapa de gunoi a muzicii electronice pentru a fi trataţi cu curu’, aşa ca nu mi se pare rezonabil un astfel de tratament, dar na… românul şi înghite mult, iar orice iniţiativă ostilă nu prea are sorţi de izbândă atunci când marea majoritate merge pe ideea că las’, că merge ş-aşa. Să zicem c-a mers ş-aşa o dată, de două, de nouă, dar ar cam fi cazu’ să schimbăm placa, că prea suntem luaţi de proşti. Şi nu, nu mă refer doar la prestaţiile de rahat ale unor d.j.-i, ci şi la organizare. Plătim cât ni se cere, dar, de cele mai multe ori, nu primim calitate nici la jumătate din cât s-ar cuveni. La Arene deranjează enorm problema toaletelor şi japca la băuturi, dincolo enervează lipsa de aerisire şi tot aşa. Cu alte cuvinte sun chestii mici şi de bun simţ, dar deranjante. Şi enervant e că lipsa de respect nu e doar din partea unor artişti, ci şi din partea organizatorilor. Încet, încet, românul învaţă să aleagă decât să se supună. Astfel, preferă să de un ban în plus, dar să merite. Nu puţini sunt cei ce preferă să facă o excursie prin vecini decât să asiste la un fiasco în ţară. Eniuei, nu-i a bună, dar nu ştiu exact cui îi pasă.

Odihnă. Aşa arată un om obosit:

La Mamaia Veche

Nikkfurie de La Caution – Thé à La Menthe

show_84b891cd51162f(448, 46);

Personalizat Rezultatele 1 – 10 din aproximativ 3.200 pentru seringi vama veche. (0,19 secunde)

Personalizat Rezultatele 1 – 10 din aproximativ 11.700 pentru drogati vama veche. (0,24 secunde)

Şi ar mai fi destule gugalisme care sa denigreze imaginea Vamei. Si de când toate astea? Ehh… cam de când s-au găsit unii să, cică, salveze Vama Veche. Nu ştiu ce-nţeleg ei prin a salva, dar sigur nu suntem de aceeaşi părere Vama nu s-a dorit vreodată salvată, ci respectată. Şi în acest moment sunt de părere că singura parte din Vama ce are nevoie neapărat de un ajutor este plaja. În rest… ce se întâmplă acum la mare nu este decât un alt tăiş al evoluţiei şi adaptării, dar Vama se pare că nu-i acceptă pe toţi. Vama nu e o staţiune care să înghită mii de vizitatori pe week-end şi să nu comenteze. Nu acceptă zeci de locaţii pe metru pătrat, doar ca să fie exploatată la maxim. B52, Proplaca, Bavaria, Club A, hoteluri şi alte construcţii au apărut, au văzut, au plecat. Nu poţi spune Vezi, bă? Localurile precum Bavaria n-au ce căuta în Vamă. Nu! Patronii ce nu înţeleg Vama nu au ce căuta aici.

E Gauss călare pe toată Vama. De fapt e călare pe mentalitatea omului şi foamea lui după îmbogăţire ilogic de rapidă. Am înţeles că mai creşti preţurile de la un an la altul, că deh, materia primă se scumpeşte, dar lasă calitatea! Neaaah! Românul prost descoperă el că îi merge bine şi se gândeşte că ar scoate mai mulţi bani cu un botez la bere, că mâncarea parcă merită puţin spurcată, că mai bine angajează nişte începători şi tot aşa. Am fost de 1 Mai în Vamă şi am mâncat la Marea Neagră. Servire o.k., mâncare la fel de o.k., deci nimic de comentat. Am mâncat la aceeaşi Marea Neagră acum ceva zile. Parcă am intrat în zona crepusculară, nu alta. Nici nu prea conştientizam ce se întâmpla.

- Am cerut două sucuri.
- A… da?
- Da…
- Staţi că mai aduc unul. Şi lasă sucul adus în dreptul scaunului unde nu stătea nimeni. Adică 5 scaune, 4 oameni, comandă de 2 sucuri, 1 suc prezent şi acela în dreptul scaunului gol. WTF?!

La fel cu Il Comandante. Ce mâncam cu patos şi poftă acum un an – doi, dar Doamne ce scârbă am servit când am observat în ce hal e mâncarea şi ca jniţălu’ e de fapt o felie de şuncă aruncată-n ou şi pezmet. Mai târziu am şi vomitat. De prea multă plăcere, evident.

Nu mai ie nudişti. Sau dacă ie, ie şi ei mai spre 2 Mai, la meduze. Ei avui eu neobrăzarea să mă dezbrac la cucu’ gol în Vamă. Nu din teribilism, ci doar din nevoia de câteva momente de falsă libertate acceptată ca atare. A! Şi că nu-mi place să mă bronzez ca un actor de filme porno din anii ‘70. Deci intru-n apă, mă bălăcesc, alea-alea şi ies să mă întind pe şezlong ( am şutit şi noi câteva de la cunoscuţi ). Mândra mea se pune pe mine să stăm şi noi la o poză – două. După vreo 10 secunde apare un individ:

– Ăăă… nu mai staţi doi pe şezlong, că se strică şi ziceţi că nu sunt bune.
– …
– Şi pune-ţi ceva pe tine, că e plaja mea şi eu hotărăsc dacă stai aşa sau nu. ( sau undeva pe lângă. s-a prins ideea, sper )
- …?!?!?

M-am conformat şi mi-am ascuns părţile componente, că mi-era să nu mă dea afară de pe plajă. Nu ştiu cam cât de afară m-ar fi dat, dar mi-era o lene să încerc să aflu… Evident că ne-am uitat curioşi după el să vedem cine m-a dat în gât şi l-am văzut aşezându-se lângă o blondină de duzină cu aerele de rigoare. Cât am stat noi în zonă nu s-a mişcat de la picioarele spălăcitei şi nici n-a întreprins ceva, dar mâcar a fost dur cu mine, nu? Am stat să mă gândesc cam cât de mică are respectivul bărbăţia de s-a simţit ameninţat de o puţică pe cale să facă implozie la cât a stat în apă. Sau cât de frigidă era blonda de m-a pârât pe mine şi l-a ţinut pe individul ăla la distanţă. În fine, făceam şi noi haz de necaz, ca tot românul.

Asta cu seringile n-o înţeleg, pe bune. Deci mi se pare genială faza. Am văzut câţiva inşi ridicaţi pe sus de jandarmi că fumau iarbă, dar niciun seringos. Şi e foarte logic! Nişte ţigări atrag atenţia prin fum şi lumină, dar seringile chiar nu le depistezi de la distanţă. Şi băi nene… cum dreq să laşi alea aruncate-n nisip să vină nişte copii să se înţepe în ele?!!! Ar trebui ca toţi băutorii să spargă sticle şi să le împrăştie pe plajă, fumătorii să pună chiştoace aprinse ziua pe plajă şi tot aşa. Dacă te înţepi, înţeapă-te doar pe tine, nu mai o pasa aşa la nimereală! De fapt eu ce vorbesc aici?! Solicit unor personaje respect pentru ceilalţi când ei n-au respect nici măcar pentru ei… Urât, urât…

Şi totuşi Vama nu e de pus la zid, indiferent de câte construcţii apar şi dispar în extrasezon, indiferent câtă bătaie de joc prezintă unii dintre patroni, indiferent ce reguli stupide inventează câte un retard, indiferent de multe alte aspecte. Şi dacă moare azi Vama, sunt sigur că va renaşte în câţiva ani, dacă nu chiar mâine-poimâine. Evoluţia e iminentă în acest caz şi la fel şi efectele ei, dar important e ca noi să fim tot timpul conştienţi de ce se întâmplă, fără a ne izola într-o lume iluzorie. Nu se pune problema de a salva Vama Veche, ci de a ne salva pe noi…

Cocalari + muzică bună + moca = Love

Aseară a fost concert la Arenele Romane. Cei de la Vibe FM au chemat căţiva dijoi să agite lumea. Bună muzică, nimic de obiectat. În schimb mi-am reamintit ce e nasol la concertele moca. Sunt şi părţi bune, dar parcă nu înclină destul de mult balanţa. Aşa deci, vin mai multe femei bune, dar vin şi multe urâte şi grase. Dea, dea, o să vina careva să-mi explice cum e cu frumuseţea interioara, bla bla bla. Nu, merci. Been there, done that! Bon, deci multe femei ce nu prea dau doi lei pe fizic, dar bineînţeles că au o vestimentaţie asortată unui corp pe jumătate ca volum. Aşa, manelişti la greu, că doar e moca şi e în zonă, deci de ce să nu merge şi ei? N-am ceva personal cu ei, dar când nu eşti pe terenul tau… adică nu ie dansatoare din şunci, nu ie Guţă@ ( adică “guţă, coadă de maimuţă” ), nu ie triluri răguşite, clar nu e manele. Dar na, cum cocalarul şef are o regulă: dacă nu e ok, bem. Regulă aplicabilă, ce-i drept, dar în oarece limite. Adică să merg eu la un concert ce ştiu că nu-mi place şi să beau ca să-mi placă. Să fim serioşi…

Legat de metoda de dezinhibare, un alt argument împotriva party-urilor moca e cu berea. Aseară m-am trezit că exact când aveam şi eu chef de o bere s-a terminat. De ce? Pentru că e concert moca şi vine cocalarii şi bea tot şi, când se termină berea evident că nu trec pe altceva, că nu-s pregătiţi mental să dea bani mulţi la un concert gratis. Iar dacă nu era gratis, nu veneau, logic. Deci amărâţii văd că s-a dus berea şi o iau şi ei frumos spre casă. Bine, la terminatul berii au contribuit cocalarii ce n-au plecat după cel mult juma de oră după ce-au intrat, pentru că şi-au dat seama că nu e concert d-ăla de le place lor.

După ce cocalarii bea, se apucă de horă. Ei cum să nu te lovească euforia când se-mping ca la ei în bătătura într-un mod tradiţional? Mai lipseşte Marioara Murărescu să îi introducă. Hai, înţeleg un group hug acolo, că e şi ei lovişi, dar totuşi… mai puţină extrovertire în asemenea situaţii.

Eh, la un moment dat îţi vezi de ale tale şi îi laşi în pace, dar asta mai în colo, după ce s-a terminat berea, au plecat cocalarii cu femelele lor valabile, iar la standuri au adus bere iarăşi. Atunci poţi să te bucuri de muzică, de atmosferă, de toate cele. Nu zic asta că m-ar deranja atât de mult o densitate mai mare de personaje, că doar mi-am făcut călirea în Fire, ci mă deranjează specimenele ce nu ştiu unde se duc, dar vor să se impună. Îmi aduc aminte ă fază în Fire, Sâmbăta la 1. O duduie s-a luat de mine că n-are ea loc să se bâţâie pe toacele ei. Nu ştiu de unde venise, dar sigur nu ştia unde venise. Am întrebat-o retoric ” tu vrei loc sâmbătă seara în Fire? ” şi am lăsat-o în lumea ei.

V-am zis că Fire a decăzut în ultimul hal? Pfoai în ce hal a ajuns. Cât de retard o fi fost ăla de-a venit cu ideea să ia un club ce mustea de clientelă de-a casei şi să-l transforme într-un club băşinos ratat? Deh, dacă au început la un moment dat s-accepte manelari, eu ce să le fac? Ce bine-i stă în Fire unui ţigan gras, cu şapcă şi lanţ p-afara! Toate roacăriţele îi şedeau la picioare. Inhalau toată aroma de mascul feroce. Toată miasma de manelar clasic ce iera el.

Deci da, e periculos la petrecerile moca. Watch out!

Cu ciocanu’

Azi, în căutarea unui torrent cu muzichie, am ajuns pe un torent românesc, torent ce are şi forum. Mă înregistrez pe forum şi las şi eu un mesaj căcând o fi să se dea invitaţii, m-ar interesa şi pe mine una. Nimic mai mult, nimic mai puţin. După ceva zeci de minute mă trezesc cu un pm că vrea unu sa dea contul, îi dau id-ul de mess şi purtăm un dialog aparte.

El ™ ( n-am văzut tm-ul, că puneam capăt discuţiei rapid. prietenii jtiu dă ce ): zici ca vrei music torrent
Eu ( fără tm ): Mai mult de curiozitate, ca le perfer p-alea de-afara la stilurile care-mi plac.
Eu: Ma, la schimb n-am ce cont sa-ti dau, ca nu-s torrentist pe astea romanesti, deci na… ( am considerat că sunt destul de explicit )
El ™: pai p ce ai cont din ro? ( se pare că m-am înşelat )
El ™: mai bun ( deja în acest moment mă gândeam după ce criterii să separ conturile pe care nu le aveam… )
El™: ???
Eu: Eu ce-ti zic?! N-am . Eu zic sa astepti s-apara un altul pe forum sa negociezi cu el. Chiar n-am cum sa te ajut. ( am zis să-l ajut, că poate nu-l duce mintea )
El ™: nu ai si u czone ipay? ( SIGUR nu-l duce mintea! )
El ™: iplay*
El ™: electronik?
Eu: Nu, ma. Crezi ca daca aveam, nu negociam ceva? ( acum căutam prin AutoCad să-i desenez omului un răspuns negativ )
El ™: aha
El ™: pai cam c ai? ( îmi plac personajele consecvente, dar ăsta era tartor mare )
Eu: Fratele meu, intelege ca nu am. Asteapta un user ce are si negociaza cu el. Acum ai inteles ideea? ( deja pierdeam teren în faţa încăpăţânării sale )
El ™: bn bn ( pfiu, bine c-a înţeles într-un final )
El ™: poate dai altceva ( sau nu… )
Eu: Bai, in momentul de fata, ma mananca sa-ti dau ignore, ca tu chiar nu-ntelegi. ( deja devenea agasant )
El ™: pai daca nu dai la ce mai postezi ( altu care crede că eu înteleg dincolo de explicit )
Eu: Ti s-a parut ca n-as fi fost explicit vreun moment?
El ™ has signed out. (5/26/2008 5:23 PM) ( dacă mi-a zis-o, mi-a zis-o )

Se pare că unora trebuie să le bagi evidentul în cap cu ajutorul ciocanului. De preferat unul pneumatic, să nu oboseşti. Cred că n-o să am parte de acel cont.