Diablo 3?

XtremePC subliniază apariţia unor detalii interesante în splash screen-ul celor de la Blizzard.

De la o zi la alta mai apare câte o rună. O fi ceasu’ lui Diablo? Ironic ar fi ca Blizzard să lanseze un Diablo 3 înaintea mult aşteptatului StarCraft 2. Ehh, visăm şi noi…

So quiet…

Am găsit un ceas pe stradă!

Ne ştim din priviri. Îmi dau seama fără ceas dacă am întârziat la muncă după locul în care ne vedem. Azi o văd la mezelărie pe tanti aia care seamănă cu profa de chimie din facultate. Din spate sunt depăşit abia la cofetărie de domnişoara cu mers grăbit şi geantă roşie. Domnul cu pechinezul îşi cumpără ţigări de la chioşcul de ziare, deci e puţin peste opt juma’. Cu cât e mai lung drumul de-acasă la primul mijloc de transport, cu atât este mai exactă aproximarea timpului. Sunt persoane care intră în viaţa noastră fără să fie conştiente că există dincolo de orizonturile lor sociale. Mergi zilnic şi vezi cum acest ceas se învecheşte, se strică, se îmbunătăţeşte, dar nu se opreşte niciodată. Peste toate, mai este şi un ceas exclusivist, nefiind accesibil persoanelor ce parcurg drumul casă-birou ( şi-napoi ) în maşină. E musai să iei la pas distanţa pentru a putea citi acest ceas. Ehh… nu e el prea exact, că mai întârzie vreo diviziune, mai plouă pe cadran, mai dă careva ora înainte. Oricum, acest ceas e exemplul de socializare unidirecţional-tacită. Aş vrea ca la un moment dat să-i opresc pe oameni să le vorbesc. - Copilul tău s-a născut în august. – Îmi place mai mult costumul tau negru. – A îmbătrânit Grivei… – Cum a fost în concediu? Probabil aş fi văzut ca un nebun, dar mi-aş asuma acest risc doar să le văd expresia feţei. Solicit fotograf pentru imortalizarea ceasului.

Siobhán Donaghy – Overrated

Hedonistic

A fi hedonist înseamnă să ajungi să găseşti plăcerea şi în lucrurile pe care mai ieri le urai, îţi displăceau sau chiar îţi făceau scârbă.

8 – 2, 9 – 1, 10 – 0, 10 – -1

Păi cam astea erau singurele scheme tactice pe care le putea adopta Piţurcă. Opt fundaşi şi doi atacanţi, nouă fundaşi şi un atacant, toată lumea în poartă şi, evident, toată lumea în poartă şi Bănel pus pe autogoluri.

Eu ţin cu Steaua de fel, dar tot nu înţeleg ce a căutat Nicoliţă la C.E.! Ce dracu’ au şi Gigi şi Piţi cu el? Chiar nu e evident că Bănel are nevoie de o pauză? Lăsaţi-l să-şi revină, dacă e posibil, şi p-ormă discutaţi cu el. Tot e băgat la înaintare forţat. Ca să ce? Aaa! Ca să ALERGE! Atunci băgaţi-l la secţia Atletism şi împăcăm şi capra şi varza. Chiar este inadmisibil să bagi la joc un om nerecuperat, fie el fizic şi psihic. Când îi mai auzi pe la televizor pe unii cu Nu ie nevoie, mă, de psiholog. Antrenorul ie cel mai bun psiholog. Pfff, în ce lume trăiesc unii şi au impresia că e realitate! Cam cât de limitat, orgolios, egoist trebuie să fii să nu înţelegi că jucătorul are nevoie de un psihic puternic şi că nu toţi sunt capabili să se pună pe roate singuri? Nu că n-ar vrea, dar chiar nu pot! Deci se pare că pe lângă folbal, politică şi futai, tot românul se pricepe şi la psihologie. Acum mă duc la lăptareasă să-i zic vreo două din dramele mele; sunt sigur că mă va rezolva.

Bon, de ceilalţi jucători nu prea pot să spun multe, că na, să zicem că există circumstanţă atenuantă pentru performanţa lor, aceea fiind decizia antrenorului. România mi s-a părut un conglomerat de piese de puzzle, dar din puzzle-uri diferite. Un Adi Mutu care bagă frica în adversari la italieni, un Daniel Niculae ce-şi face jocul la Auxerre, un Dică mai lent, dar eficient, un Niculae… stai, mă nene! Noi ce golgeter avem în campionat? Sau e de preferat un jucător relativ ok care joacă în afară în locul unuia care joacă în campionatul intern, dar dă goluri? Ete că Dănciulescu, că despre el e vorba, ocupă primul loc. Clasamentul ne arată că Dică e ceva mai în spate… dar na, înţelegeam să laşi acasă un jucător bun, dar care se adaptează greu sau nu se completează cum trebuie cu coechipierii şi să aduci un om ce prinde bine la jocul de echipă, şi asta în timp util. De unde?! Laşi golgeter dintr-un campionat, şi îl aduci pe un Dică rătăcit pe la mijloc. Din acelaşi campionat. Oi ţine eu cu steaua, dar totuşi… Piţurcă avea de unde alege jucători cu experienţă şi foame de gol, nu jucători inadaptabili sau cu sechele psihice. Aici şi-a bătut joc şi de cei aduşi la C.E. şi de cei lăsaţi acasă.

Andrei Vochin loveşte mai înverşunat ca nicicând, Lecţia de egoism atacând dur tactica ( sau lipsa acesteia ) lui Piţurcă, punându-i acestuia în cârcă eşecul de la C.E.. Concluziile e că au lipsit posesia, pressingul, fazele fixe, inima, riscul şi Mutu. Bun.. şi-am rămasc cu… ? Am rămas cu Unde pula mea o dai, Băneleeeeee????? Să înţeleg că nivelul nostru este acesta? Adică o adunătură de dezlânaţi fără coaie? Eşti prost, ok, dar luptă, mă. Ajungi într-o grupă grea şi tu te bagi cu curu’ în poartă în ideea ca 3 egaluri POATE îţi asigură trecerea de grupe. POATE!!! Nici n-ai ajuns la C.E. şi deja depinzi de celelalte echipe, de celelalte jocuri. Tu ce mai reprezinţi în faţa ta şi a proştilor ce aşteaptă o astfel de ocazie de ani buni? ZERO şuturi pe poartă nu te asigură decât de un joc strict defensiv, nicidecum de o victorie, bine… doar daca n-au şi ălanţi Bănelul lor, dar geniile sunt rare, nu?

Jurnalul de euro al lui Decebal Rădulescu a ajuns la ziua nr. 19 ( d’oooh! ) şi are vreo 10 întrebări de pus lui Piţurcă.

1. Pînă cînd trebuia să ne mai apărăm, din moment ce italienii conduceau cu 1-0?
2. Ce aţi văzut la fotbalistul Bănel Nicoliţă cînd l-aţi selecţionat?
3. De ce v-aţi certat cu Marica pe banca de rezerve?
4. Sînteţi celebru că aţi instaurat disciplina la lot, dar doar cu disciplină credeţi că se face performanţă?
5. L-aţi sacrificat din punct de vedere tactic pe Adrian Mutu, cînd, de fapt, toată echipa trebuia să joace pentru el.
6. Cînd veţi scăpa de superstiţia că venind în trening la meci aveţi succes. Sînteţi singurul selecţioner care n-a folosit costumul?
7. De ce după meciul cu Italia aţi spus: “Să uităm de acel 11 metri. Chiar să-l uităm pentru că nu mai contează”. Acum aţi început conferinţa de presă amintind: “Dacă Mutu marca din 11 metri, acum eram calificaţi”
8. Înainte de meci aţi spus că sîntem deja calificaţi. La fel şi preşedintele Sandu. Nu vi se pare că i-aţi relaxat şi pe jucători înainte de acest joc? Acum spuneţi că dumneavoastră n-aţi declarat niciodată aşa ceva.
9. Mai mulţi dintre jucători spun că ei au respectat un plan tactic al antrenorului. Cum comentaţi declaraţiile lor?
10. Ce v-au rugat băieţii în pauza meciului, domnule Piţurcă?

Oare ar răspunde Piţi la asemenea întrebări? mai ales că vin din partea unui gsp-ist.!Pe mine m-ar interesa doar răspunsul la întrebarea 10, că-n rest sunt la mintea cocoşelului.

Deci Olanda – România n-a fost meciul unei generaţii, ci grupa a fost a unei generaţii. Nu un meci a dictat ieşirea tricolorilor din grupă, ci 3! Un plan tactic ciudat a dus la demolarea oricărei iniţiative. Pişurcă a putut face faţă Italiei şi Franţei şi pentru că ştia cam care-i prima lor echipă, iar la Olanda cred că n-avea habar de cine întră şi cum joacă. Un antrenor cu cap ar fi făcut modificări în echipă ( la stil, aşezare, componenţă ) încă din primul sfert de oră pentru că asta e meseria lui. Să vadă adversarul, să-i speculeze minusurile şi să le folosească în folosul propriu. Nu! Aşteptăm ca Dumnezeu să ne bage în traistă. Măcar nu obosim, nu?

Prinţ şi cerşetor

O călătorie interesantă, dar depinde în ce sens te deplasezi. O Italie ce mai ieri scuipa-n stânga şi-n dreapta ce tare este ea depinde acum de corectitudinea Olandei. Sincer, nu înţeleg ce treabă are corectitudinea în această situaţie. Să fie… corect van Basten şi să-şi pună în pericol şansele de a trece de sferturi doar ca să fie satisfăcut Donadonii? Bon… deci van Basten are de ales, dacă s-ar pune astfel problema, între a fi corect faţă de… pfff, italieni şi între a fi corect faţă de echipa Olandei, de suporteri şi de el însuşi. Măi dă-mă dracu’! Ce dilemă trebuie să aibă şi van Basten!!! Să fim serioşi, orice antrenor cu capul pe umeri îşi menajează echipa atunci când miza jocului scade, mai ales acum, când singurul scop al olandezilor e să-şi mai alerge şi rezervele.

De pe hotnews.ro aflăm cum italienii sunt executaţi din interior, iar asta pe bună dreptate.

Jurnalistii ziarului La Stampa i-au desfiintat pe jucatorii lui Donadoni si ii considera “dobitoci” pe olandezi, daca nu vor lasa Romania sa castige si sa se califice in sferturi. Intr-un editorial, se condamna mentalitatea poporului italian si prestatia execrabila a Squadrei Azzurra la acest turneu final.

“La noi moralitatea e ca gripa. Plea­ca si vine. Acum vine. Popor de Moggi, smecheri si sclavi machia­ve­li­ci, redescoperim cinstea. De vineri seara, motto-ul e sa pri­mim de la altii ceea ce altii nu as­teapta ni­cio­­data de la noi. Am ciu­gulit un punct mizer in doua partide si acum cersim mila si fair-play. Noi, cam­pi­o­nii aranjamen­te­lor si maes­trii pac­tului scelerat, ne agitam ca sa pre­venim un scandal deloc scan­da­los. Si ii invitam pe batavi la imensa cina a cretinilor. Pentru ei conteaza doar sa joace ca sa castige. Deci, sa piardă. Daca nu-s do­bitoci, stiu ca tre­buie sa e­vi­­­te in semi­fi­na­le fiara ra­­ni­tă, Italia ori Fran­ta, pre­­­fe­rand o Ro­­m­a­­nie e­pu­i­za­ta si sa­­tu­la”, noteaza editorialistul Roberto Beccantini.

Scriam deunăzi despre tricolori că se îmbată cu un vin sec, îmbuteliat în S.U.A. prin ‘94, dar echipe precum Franţa şi Italia au ajuns să lingă firimituri de pe crampoanele olandezilor. Oare ce drept au italienii sau francezii să ridice pretenţii după jocurile afişate? Nu contează cine sau ce au fost, ci contează în ce halat au jucat. Ce fac ei e ca şi cum ai solicita un efect fără nicio cauză, iar lamentările astea dau prost la imagine. Să fi fost în locul lor, parol de nu stăteam drept, cu un tricou cu INCAPABIL scris mare pe piept si imi arătam respectul pentru cei ce pot. Cel puţin ăsta mi se pare cel mai onorabil lucru de făcut după o prestaţie execrabilă. Ar trebui ca Donadonii să se lase de antrenorat, dar se pare că deja s-a apucat de construcţii pe la noi. Dăştept băeat!

Mai mult, pe lângă milogeală şi lamentare, italienii au trecut şi la ameninţări.

Campionii mondiali deja depasesc orice limita. Presedintele Federatiei Italiene, Giancarlo Abete, a anuntat ca in cazul in care Olanda se va da la o parte din fata Romaniei, va solicita impreuna cu omologul sau francez schimbarea sistemului competitional al Euro 2012.

„Daca Olanda nu va invinge Romania, atunci eu si francezii vom cere UEFA in mod oficial sa elimine pe viitor astfel de situatii jenante, prin schimbarea sistemului de calificare. Ma gandesc la o formula gen Champions League, cu eliminari directe. Este de nesuportat sa pleci acasa pentru ca o echipa deja calificata nu isi mai da interesul la ultimul meci”, a spus Abete presei italiene.

Vlad Epurescu adaugă şi un P.S. fain: Giancarlo Abete ar trebui sa inventeze sistemul in care Italia sa se califice direct in finala.

Ei cum ar fi să fii tras la răspundere pentru că n-ai folosit ce mai tare linie posibilă. Şi ce dacă sunt istoviţi sau loviţi!? Să joace, că altfel schimbăm sistemul. Cel mai mult îmi place sa elimine pe viitor astfel de situatii jenante, prin schimbarea sistemului de calificare. Păi asemenea situaţii jenante apar din cauză că, surprinzător, o echipă nu joacă. Te pomeneşti că mâine-poimâine se mai găseşte vreun Giancarlo Augustus Abete cu iniţiative totalitariste şi prin ţări precum Brazilia. Să vezi atunci schimbări de modificări la Cupa Mondială.

Andrei Vochin prezintă resemnarea lui Aime Jacquet printr-o manieră de adevărat gentleman.

Din România.
– AAA!! Nos amis. Felicitări, v-aţi calificat!

- Mai e un meci, domnule Jacquet…
- Da, dar cu o echipă deja calificată, care-şi va odihni mulţi dintre jucători. Iar echipa voastră, chapeau bas, jos pălăria, a jucat cu Italia un fotbal de mare nivel, mult mai bun decît a făcut-o cu noi.

- Adică, nu mai daţi nici o şansă Franţei.
- Ce interes ar avea Olanda să transpire?

- Onestitatea.
- În fotbal, ce e aia? Vă spun că şi eu dacă aş fi în locul lor aş gîndi la fel. De ce să calific mai departe Franţa sau Italia, pe care să le pot întîlni în semifinală, şi să nu le elimin din grupe pe amîndouă?

- Pentru că le-ai bătut pe amîndouă, în vreme ce României n-ai putut să-i dai nici un gol în preliminarii.
– Da, dar în fotbalul mare, cu mici excepţii, trofeele sînt cîştigate de echipele mari. Franţa şi Italia şi-au cîştigat acest statut şi olandezii de aia se tem mai mult de noi decît de voi.

- C’est fair-play?
- Non, c’est la vie.

Mi se pare o analiză la rece a situaţiei. Una fără crize de orgoliu şi milogeală, ci cu argumente clare, dure pentru francezi şi italieni, dar corecte. Acum da, mai e şi a doua posibilitate… aceea că s-ar încerca un joc psihologic, dar şi aşa, după cum au jucat până acum, nu prea au şanse să-i bată pe italieni pentru ca jocurile lor psihologice să aibă sens. În fine…

Maria Andrieş are o părere ok, dar o exprimare infectă ce mă face să mă lupt cu logica pentru a putea citi până la capăt textul. Like d’oooh! Şi tot mă întreb ce caută această domniţă la ziarul sportiv ( ba fotbalistic, aş spune ) cu cel mai mare tiraj, să moară Cici folbalista, că s-a lăsat de balet.

So, ideea e că van Basten nu va risca să-şi arunce în joc 11-le de bază, dar va trimite în teren o echipă de rezerve în faţa cărora e destul de riscant să laşi garda jos. Să sperăm ca Sat…, pardon, nea Piţi va folosi o tactică precum în meciul cu Italia. Frumos meci.

Ah, da! Via zoso, aflăm de bălăcăreala sportivilor. Jurnaliştilor sportivilor. Un fel de râde ciob de oală spartă. Bine, e de recunoscut că prosport.ro arată precum un papagal, dar nici de GSP nu-mi este ruşine. La conţinut mi-e şi milă să mă refer, că mai toate pseudoziarele astea au articole formate dintr-un titlu mare-mare, apoi, după ce accesezi titlul, dai de 2-3 rânduri scrise mare, apoi un citat scris mare-mare-munte, că s-au săturat de mare. Deci imens. GPS ne intoxică şi cu rezolvări ale unor dileme biblice: A obosit Huidu sau nu? Şi da, Huidu e epuizat. Sport.ro e demo prosport.ro-ului, iar GSP e un avorton de-al gazzettei. Cam ăsta-i trendul: furăm fără inspiraţie.

P.S.: Şi mai terminati cu Mutu! Mă mir de ce nu l-a luat careva la întrebări Auzi… bunica ta cum a murit? Ţi-a lăsat moştenire ceva? Era vară cu Tamara? Şi-ţi pare rău c-a murit? Hai, recunoaşte c-ai plâns! Ştiim noi! Fukin’ retards! Dacă simte nevoia să vorbească cu cineva, o va face şi singur. Cât despre penalty, ce atâta gălăgie? A ratat şi gata. Shit happens! Punct.

Hot Baby

Eu nu prea sunt un înrăit într-ale serialelor, dar mă mai loveşte şi pe mine curiozitatea uneori. Deunăzi butonam telecomanda şi-am ajuns pe tvr2 unde rula un serial englezesc. Ştiţi cum e cu unele filme, că-ţi dai seama în 10 secunde dacă-ţi plac sau nu. Ei bine Hotel Babylon este unul dintre acele seriale ce mi-au captat atenţia încă din acele prime 10 secunde. Fan fiind al stilului british şi al umorului caracteristic, am stat să urmăresc tot episodul. Evident că acum downloadez de pe torrente primele două serii. Probabil o să revin cu păreri după ce-oi vedea ambele serii.

Yes, deer.

Vineri 13

Început de week-end. Aş putea spune câte ceva despre Campionatele Europene, despre căldură, despre una-alta, dar nu am nici cel mai mic chef. E vineri, deci să conştientizăm că se mai închide o săptămână şi să vedem dac-a trecut pe lângă noi fără să se evidenţieze. Dacă da, ar trebui ca pe următoarea s-o colorăm puţin. Apoi pe următoarea. Să dăm importanţă prezentului pentru a ne creea o istorie plăcută. E vineri, deci să ne pregătim pentru istorie!

show_48ab43adf1bf14(448, 46);

Korai Öröm – Beatman & Ludmilla : 6