The Limp Twins – Sunday Driver
show_200d48e970b6b2(448, 46);
Nu ştiu care-i aceea. Cel puţin nu după ce-am fost prezent la roblogfest 2008. Deci vă daţi seama cum a fost. S-o luăm cu încetul să nu ne rătăcim.
Buddha se întreba deunăzi dacă 2008 este anul blogurilor. Bine, dilema lui este strict una financiară şi prost pusă. Aşa, deci 2008 nu ştiu dacă va fi anul blogurilor, dar sigur numărul de bloguri active va fi unul destul de mare, că deh, n-ai blog, nu exişti sau exişti şi ce dacă.
Organizatorii concursului mi s-au părut destul de dubioşi încă de acum ceva bun timp având în vedere că mi-au şters 3 comentarii de pe site-ul lor. Într-unul dintre mesaje le uram succes şi le sugeram să nu repete greşelile de anul trecut. În al doilea mă glumeam şi eu la întrebarea unuia dintre inţelepţii blogosferei ce se întreba naiv dacă să vină cu laptocul sau să danseze şi alte cele, iar în al treilea îmi afişam speranţa ca dj-ul invitat să nu se izoleze în lumea lui, cu muzică cu tot. D-aci şi o mică senzaţie de scârbă vis-a-vis de toată această mişcare, adică nici nu m-am deranjat să mă înscriu în competiţie. Da, ştiu! Aveam şi şanse la podium. Două mai mici.
Să rămân la organizare, mulţumesc pentru bere. Nu ştiu sincer de la cine a venit ea, dar am primit un bon şi quest-ul de a găsi barul şi a bea berea. Am mai primit un tricou, o insignă şi un autocolant. Nu ştiu ce datorii are Fabrica, dar nu era necesar să sufăr eu pentru ele. Eu şi ceilalti invitaţi, evident. Adică m-am trezit ca nu prea le curgea apa la baie. Sper că până la Jazzanova fac şi ei rost măcar de un bidon şi o cană. Chiar nu mă deranjează să mă spăl pe mâini.
Da, mi-am luat belet la Jazzanova. Aştept vinerea.
Aşa. Am ajuns pe la 21:30 prin zonă. Coadă ca-n filmele americane. Marinu’ s-a lăsat intimidat de coadă şi a dat semne de retragere. Doar pentru câteva secunde, până a început să se mişte coada. Mai erau câteva personaje ce intrau în faţă, dar ne-am permis să presupunem că-s V.I.P.-uri şi că e înălţător doar să le vedem în carne şi oase şi ţuale şi trend. Înăuntru ne-am prezentat pentru a fi cautaţi pe listă. Cu greu, dar am fost găsiţi. Ştiu, quest nasol să găseşti un nume pe o listă ordonată alfabetic.
Deci am intrat. Debarasat de vestimentaţia inutilă, aninat de umăr tricoul primit şi inhămat la distracţiune. Bine, cel puţin aşa am presupus când eram la garderobă. În Fabrica, pentru cei ce n-au fost vreodată prin zonă, nu prea se poate socializa atât de bine pe cât s-ar dori, localul fiind unul de tuţi-tuţi, adică mai puţine mese, mai mult spaţiu de dans. Am crezut c-am ratat decernarea premiilor şi ne făceam deja planuri de bătaie pentru activităţile ulterioare. Am aflat, întrebând în stânga şi-n dreapta, ca premierea urmează să înceapă.
Obosit fiind, m-am ciupit frumos de nas de la cele consumate ( mai ales berea aia gratuită ), drept urmare am scăpat de o parte din inhibiţii începând să dialoghez mai tare, mai des şi mai cu toată lumea aşteptându-ma la vreun tratament mai muscular, că deh, aveam ceva idei sau amintiri de prin Fire, A sau Kristal. Am avut norocul să nu declanşez reacţii neplacut-agresive, aşa că mi-am văzut de logoreea mea.
Aşa, au venit şi premiile la rând. Prezentator a fost stand-up-er de comună ( primitvă cu unele glume ) ce-şi creiona masculinitatea printr-un abuz de joase. Adică era un tip neamuzant ce se credea sosia albă şi diferită a lui Barry White. Bon, hai să vedem dacă-mi mai aduc aminte detalii…
Cel mai bun blog personal. A câştigat Vis Urât, tipul care punea la punct, acum ceva timp, maneliştii care denigrau imaginea blocului. În fine, mereu am zis ca postul respetiv nu e decât o reacţie de defulare. Totuşi, în vremurile astea să înfăptuieşti o astfel de lucrare şi să nu existe nici poze, nici filme. Mă, eu n-am găsit, dar dacă mă-ndrumă careva, imi retrag dubiile. Aşa, revenind, a urcat domnul Vis Urât pe scenă şi a început să-şi spună poezia. Mai toată lumea l-a huiduit, că deh, ăia de-l votaseră nu cred c-aveau voie afară din casă la ora respectivă, d-apăi într-un local. E, sunt şi eu rău că n-am câştigat şi d-aia zic d-astea. Oricum, spichiul sau a fost prea mecanic si inflexibil pentru a crede că el chiar nu s-a aşteptat la aşa ceva, chiar dacă a spus-o pe scenă şi continuă să plictisească cu aceeaşi idee si pe blogul personal. Vestimentaţia era singurul argument ce îi susţinea surprinderea, venind parcă de la un jogging cu cazmaua pe ritmuri de Bony M. Poate sunt eu deplasat, dar primul gând ce mi-a venit în minte când l-am zărit a fost de zici că-i venit de la sapă, nu alta. Mai a scos şi o vorbă de duh pe scenă cu aici vorbeşte un om, nu latră un câine, dar cred că s-a cam supraestimat. Cel puţin asta a fost parerea celor prezenţi.
Am spicuit puţin pe blogul său şi m-am lovit de multă durere. Înţeleg să ai frustrări şi alte suferinţe, dar, mai ales când eşti un personaj în lumina reflectoarelor , ar trebui să păstrezi o imagine mai flexibilă. Mai ales că lansezi şi nişte premii ce-ţi poartă numele: Premiile VisUrât. Şi premiile pentru ce s-or oferi? Pentru cel mai frustrat comentariu? În fine, oi fi eu mai rigid, dar cred că, mai ales în ziua de azi, e bine să scrii pe blog doar ce eşti in stare să formulezi şi faţă în faţă, altfel nu faci decât să-ţi consolidezi o imagine de fătălau ca deh, şi femeile sunt tari la telefon. Oricum, publicul işi merită câştigătorul pentru că îl defineşte, nu?
Cel mai bun blog colectiv. Copseanul face parte dintr-un proiect mai mare, anume blogoras.com., ce se vrea a fi un nod informaţional al oraşelor. Cum o fi reuşit un blog necunoscut să rupă gura târgului, nimeni nu ştie. Adică mai întelegeam să nu fi ştiut eu de el, că nu-s rasfoitor aşa înrăit, dar nimeni? N-oi fi eu capitalist, dar să vină din întuneric blogul din Copşa Mică şi să ia caimacul… cam dubios.
Cel mai bun blog nou ( apărut in 2007 ). Pe blogatu nu l-am vizitat… până acum. M-au izbit reclamele de la AdSense, care-s mai mereu un element definitoriu pentru un blog. Că tot aveam dubii, m-am trezit si cu subtitlul: Daca n-ar fi prosti cine ar mai fi destept? Un blog impotriva prostiei, pentru oameni destepti.. M-am abţinut de la o repriză de vomă. Ştiu, o să-mi spuneţi că nu-i mare brânză subtitlul, dar am şi eu damblalele mele cu detaliile. Mai ales că au fost nişte damblale ce nu m-au inşelat până acum. Deci mulţumesc Dumnezeului meu că românii mai au primit o gură de aer din partea unor binevoitori. Dacă era un blog colectiv, poate mai se găsea vreunul care să lupte-mpotriva prostiei, dar blog personal care luptă singur inpuotriva projtiilor… cam măcane egocentrismul şi vanitatea până la lebedele lui Dumnezeu, să zic aşa. Deci da, am răsfoit 3 pagini, iar dacă nu toate, atunci marea majoritate a post-urilor sunt derivate din alte link-uri. Chestii la modă, link-uri peste link-uri, c/p-uri şi alte cele. Nimic mai colorat, ba dimpotrivă. Şi totuşi a câştigat. A venit unu’ mai pipernicit de m-a confundat cu Blogatu. A trebuit să-i spun pe litere cine sunt, că deh… era târziu în noapte. Deci nu sunt eu Blogatu şi mă bucur, că nu mi-ar fi plăcut de mine.
Cel mai bine scris blog. Eu mă aşteptam să fie blog-ul unui copilandru ce umple blog-ul cu bastonaşe. L-aş fi votat. Nope, câştigător a fost Jeg, unul dintre, se pare, personajele conflictuase ale blogosferei. Adică până şi Zoso îl arată cu dejtu’. Deci o fi vreo rivalitate ce a dus la un joc de domnişoare ce împânzeşte blogosfera de la o vreme. Ce să-i faci. Aşa e si pe trotuar: domnişoara cu mai mulţi bani e cea mai curvă. Din punctul meu de vedere, circurile astea pe care le mai plimbă bătrânii şi avizaţii blogosferei e doar o întărire a unor certitudini sau destrămare a unor păreri. Nu mai ţin minte ce a zis pe scenă de m-a enervat, dar ştiu că am bodogănit ceva cu voce tare şi m-am trezit că, în momentul în care a ajuns în prajma mea, îmi spune spmaereee. Interesant apelativ, dar sunt străin de el. Oricum, o să scriu pe blog că mi-a vorbit jeg şi tare-or să se mai incite cititorii. Iar gândesc cu degetele…
Cel mai bun blog de divertisment. Bine… n-am înteles exact ce întelege lumea prin divertisment, dar na… blaturile… pardon, alegerile corecte nu sunt de discutat, ci doar de acceptat. Totuşi, ce caută VisUrât in capu’ la listă? Nu cred că mai are rost să comentez ceva aici, totul fiind mai mult decât clar.
Cel mai bun blog de muzică. Ei aici nu mi-am putut stăpâni reacţia şi am explodat într-un râs isteric strigănd în spate Bjorkereeeee! Bjorkereeee! ( prietenii ştie de ce ). Chiar îmi pare rău că nu i-am văzut faţa lui Vlad atunci când s-au anunţat câştigătorii. Cred c-a fost mai mult decât o bătaie de joc podiumul la aceasta rubrică. Deci monden.info clar n-au ce căuta pe podium, dar e haios că matr3o.com se prezintă şi mai dubios, ultimul sau post înainte de a i se decerna premiul pentru locul 3 conţine niste pasaje de înaltă valoare pentru cultura noastră muzicală şi pentru urechile noastre.
Am palmele julite si mai rau de atat nu mi-a fost in viata mea, imi bag pula in visinata masii ca am amestecat-o cu vin, aia bauta pe ascuns, cateva guri au fost destul. Aici am pus punct, gata da-o-n pula mea de bautura. Am adormit cu geaca pe mine cu telefoanele, camera, cheile in buzunar. La ora 9 dimineata venira astia sa ma pupe ca cica azi ar fi de fapt Sf Teodor, sambata pulii, deaia de se sarbatoreste pe la tara, si eu zaceam in voma si puţeam a babanu. Imi bag pula in betia aia jmechera care am vrut-o si s-a transformat in masacru. Stihiile pulii cel mai probabil au murit dupa chestia asta.
Hai să facem un exerciţiu simplu: verificaţi lista blogurilor inscrise la această categorie şi daţi-vă cu o mică parere. Sunt doar 20, deci nu cred că vă ia mult timp. Apoi faceţi un top personal. E?! Seamănă cu cel decis de mulţime? Dacă da, vă banez!
Un personaj de pe monden.info se plângea că i-a confundat nenea ăla rău site-ul cu unul de bârfe. Nu le înţeleg supărarea. Bine, abordează scena muzicală la modul tabloid, dar de aici până la a fi cel mai bun blog de muzică… e cale lungă, iar oamenii din spatele acestui proiect ar trebui măcar să păstreze liniştea atunci când e cazul. Măcar aşa… de bun simţ.
Imnul trifoiului nu ştiu dacă-i ferice de poziţie sau e stupefiat de celelalte două ocupante ale podiumului. Cum e să ştii că asta este situarea ta in blogosferă?
Trăiască moartea muzicii!
Cel mai bun blog de sport a fost, evident, cel al lui Tolo. Ce-i al lui, e al lui, chiar şi acest premiu, chiar dacă era mai frumos să se prezinte la festivitate. Măcar pentru fanul lui nambăr uan: un individ in trening şi cu şapcă.
Cel mai bun blog e tot Jeg, deci nu o mai lungesc cu el iar.
Premiile enumerate au fost cele decise prin vot online, având drept de vot mai toate persoanele ce-şi făceau un cont. A mai existat şi un top stabilit de către un juriu ceva mai avizat. Dragoş Novac le-a spus oameni speciali, dar acest termen lasă loc la interpretări. În fine, topurile stabilite de juriu sunt prezente pe site. E o mică mare diferenţă între clasamente, nu?
Concluzia e că acest roblogfest a fost o mare porcărie pe mai toate planurile. A! Să nu uit să spun c-am plecat devreme că d.j.-ul era un incompentent care strica orice ritm. Deci cu socializarea mai greu, că mese mai puţine; cu apa la baie canci, poate din cauză că era zi pară; cu preţurile a fost o.k.; cu muzica n-am avut ce face, chiar dacă mie-mi place tuţi-tuţi, d.j.-ul m-a calmat pentru seara respectivă; premierea făcută în scârbă, insipid şi in grabă, exact ce-i trebuie pentru a nu fi pe placul nimănui. Deci nu mi-a plăcut, dacă încă vă mai intrebaţi 
.
Acum pot repeta cu un mai mare apăsat pe tastatură: nu sunt blogger, eu doar scriu tâmpenii.
