B`estfest la starte?

We’re sorry, this video is no longer available. Bineinteles, ca la noi la niminea. Intrai pe site-ul lor si mi-a atras atentia prezenta lui Roisin Murphy la B’estfest. Stiti voi, aia de la Moloko, aia de mi i-au refuzat trilulilu acu ceva zile ( parc-am simtit ca vine de m-a lovit pofta de ea ). Asa, si intrat pe site dau sa vaz videoclipele. Canci, ca al treilea e deja anavelabal. Deci grupul internautilor ce-au intrat pe site-ul b`estfest saluta simtul de raspundere al alora de se ocupa de site.

Si totusi

Moloko – Sing it back.

Moloko – Forever more

Colours.

Primit leapsa pe popandeste, asadar a trebuit sa recunosc niste colori in 5 minute. Cat mai multe. Reusii doar cateva, uitand vreo doua sute si ceva.

18

Pasam rapid la red chiky chicken, marinu’ si gargaridu’.

Dorinte.

Tu…

ce zici?

Sunt printre noi!

Azi eram la coada la orificiul postal pentru a azvarli cu banii. Pe facturi, evident. In fata mea o doamna de un 30 inspre mai mult. De plictis si caldura bateam un ritm pe factura. Factura intinsa pe acea placa de granit ( sau ce-o fi ) intinsa-n fata ghiseului. Doamna, din lipsa de ocupatie sau din tentative de agatzamente, ca doar imi dadui jos barba deunazi, s-a trezis sa se bage-n seama intr-un mod ciudat. S-a uitat la factura mea distrigaz si a intrebat Asta este noua factura de la electrica? Voi ce-ati fi raspuns? Eu m-am abtinut de la a spune ceva si i-am aratat scarbit log-ul celor de la distrigaz ros-albastru pe alb, scris mare si adanc. A zambit tamp si si-a vazut de ale ei. Nu pentru mult timp ca s-a trezit iar sa se bage-n seama cu mine Imbatranim aici. Vazand-o ca persista in maxime, mi-am permis sa-i dau un La dumneavoastra nu se observa juma’ zambit, juma sictirit. A pus capu-n pamant si si-a vazut de imbatranirea ei. Borise, ai grija ca te detronez!

Mai acu ceva zile eram in R.A.T.B. cu gandurile si trairile mele. Nu mai tin minte cum fu plimbarea, tot ce-mi pot aminti e ca era inghesuiala. Dar nu despre calatorie vrui sa spun, ci despre secventa de coborare. Asa, deci ma dau eu jos din autobuz si aud undeva in stanga-spate niste vociferari in barba. Ma-ntorc, din curiozitatate, sa vad despre ce-i vorba. Se pare ca fusese un schimb de imbrancituri la coborare-urcare. Pe langa mine tocmai trecea un tip cu un cap mai scund decat mine, dar bine legat. Ca tovaras avea un tip cam cat mine de inalt, bine legat si asta. Se pare ca ala mai scund fusese implicat in impinsaturi, ca l-am auzit exprimandu-se cu nerv:

- Ba, al dracu’. Daca-i dadeam o geanta-n cap se caca pe el.

Acum… cine stie ce-avea el in geanta de era asa de sigur pe el… Poate bigudiurile bunica-sii, poate fardurile mamii, sau poate chiar colectia sa de degetare pentru cusut. Pai mai intelegeam sa spuna asta un mio, dar nu un dulau. In fine, poate gentile feminizeaza mai mult decat m-as fi gandit.

Mmmmmoloko – Sing it back. Ar fi si melodia, dar trilulilula ma-sii sunt tru si nu vor s-o urce cum trebe. O pun cand o fi.

Lucrare de control.

It’s up to you.

show_c3013f64fda239(448, 46);

Lene.

Este. Destula. Programul mi-e din ce in ce mai incarcat. Nu, nu ma plang, pentru ca astfel dispar timpii aia morti atat de nedoriti. Timpii aia as fi putut sa fac altceva. Ii urasc, fiind marea mea problema de cand ma stiu. Mereu am crezut ca e ceva ce se rezolva dupa un anumit tipar. Iei o pastila si automat devii raspunzator pentru timpul tau. Nu-i chiar asa, ba dimpotriva. E acel gen de schimbare ce n-are nevoie de stimuli externi, totul avand loc undeva in interior, printre circumvolutiuni.

Ma bucur ca in anul asta au existat schimbari in fiecare saptamana. Noi miscari, noi idei, noi vise, noi realizari, noi nou-uri putini nouri. Nu-s mereu schimbari placute, dar sunt schimbari, lucru ce subliniaza ca ma misc. Sper ca incotro trebuie, desi nu stiu exact unde-i acest incotro. Oricum, sunt prea tanar sa trag concluzii despre viata cum c-ar fi de cacat si ca viitorul sucks, dude. Stiu, ma bucur de aceste schimbari precum se bucura un caine de mingea lui cu piuici sau tiuitoare ( sau cum ma-sa i-o zice ) dar, pentru a ma putea bucura de lucrurile mari cum trebuie, presupun ca-i bine sa-ncep sa le apreciez pe astea mici, cum ar fi o pala de vant in statie la Carrefour, niste raze de soare-n parc, un copac golas la Eroilor, sound-ul unei melodii si multe altele.

Se prea poate sa nu mai fi scris pe blog din cauza ca m-alerg pe unde-apuc si cum apuc, dar e bine. E mai bine sa plang dupa nereusite decat dupa lipsa incercarilor… zic si eu.

Deci da, voi scrie de zbenguieli si trairi cu alta ocazie. Nu acum. La multi ani marinului, ca imbatranii si el, si noi ne bucuram ca-mbatranim. Poate-avem inca ideea ca varsta e direct proportionala cu maturitatea si inteligenta

Soundflowers – Voyage Oriental.

show_942b5c4780e9bc(448, 46);

Saptamonday.

Dap, incepe o alta saptamana de munci si alte cele. Ehhh… eu o sa ma razboiesc cu turcii pe santiere, ca altceva parca n-am de facut. Hai de duminica spre-o saptamana linistita.

Ujang Suryana – Sorban Palid… pentru ca e liniste.

show_cb48777323effb(448, 46);

Kristalize yourself.

Pai… da. Umek in Kristal. Aseara. Cum spunea un amic: ciocane si… asa a si fost. A dat din el Umek ok. Adica a mai bagat o banalitate, doua, dar m-a incantat cu Muranyi, iar asta l-a absolvit de orice pacatuire muzicala . Lume multa, multi cunoscuti, cateva absente notabile ( se stiu ei ), topaiala, muzichie, lumini ( lustra, da )… cam tot ce e necesar pentru o seara magica. Sa vedem cum o fi la Pete Tong. Neaparat fabulos .

Emio.

- Ba, asta sigur o sa ajunga un d-ala. Un mio.
- Ce, ma?
- Mio, ma.
- Emo, ba!
- Stai, ma, ca era ceva si cu mio…

Ma, o legatura este totusi intre emo si mio: Pucca – Garu – Mio. Stiti voi, mata aia neagra. Ce deep a fost asta! O’Sullivanu’ nostru care-o dai cu mantele!

Vineri 15.

Laptocul cauta un driver pentru blutut. Vreau sa urc un ceva inregistrat la munci. Nu, acum nu va arat cum ma uit la o platforma-n flacari, ca filmul ala trebuie putin trecut pe la montaj, asa… ca sa ma simt eu mai bine. Mda, evident ca n-a gasit nimic, dar macar a cautat, nu? Intentia conteaza. Las’ ca oricum am cd.

( Master Margherita – Master Margherita… ca doar e seara calma )

Eroare la instalare soft pentru blutut. Cica 267. Oricum… mai bine 267 decat 132, nu?

Dea… azi s-a inchis perioada de inscriere la roblogfest 2008. N-am participat, ca m-am prins: chiar daca am un blog, eu nu sunt un blogger. Sunt un inginer molestat de zvacuri lirice si-atat; pe ici pe colo mai sclipeste cate-o idee, cate-o blazare, cate o pofta de scris… Oricum, roblogfest-uiala e ceva dincolo de oameni carora le place sa scrie, sa se exprime fara a incerca sa fie originali, fara a se impune imperativ. Pe unde te uiti nu vezi decat ca mine nu e nime’, eu sunt primu’ care-a facut, eu am o parere pertinenta, eu stiu, eu zic sa si tot asa. N-ai loc de celebritati si valori oriunde te-ai uita. Poate-s eu prea sictirit pentru a pune-n lumina astfel de pozitii sau poate m-a ocolit evolutia blogosferica, ca sigur nu ma-ncanta astfel de trend-uri, dar deh… asta este un exemplu solid al ideii de tais dublu ( al tehnologiei ).

( Gotan Project – El Capitalismo Foraneo )

Gasii pe net un soft pentru blutut, acum il trag… vad mai in colo dac-o mere.

Da, discutam cu Marius adineauri pe mess despre melodii obsesive. Btw, un salcios… pardon, sincer La Multi Ani Mariusului ( unu’ dintre galagiosii de pe babyolonoise ), ziua sa fiind… inca vreo cateva secunde in momentul in care scriu aceste randuri ( ceasu’ arata 11:59 ). Asa, deci sunt melodii opsesive de-a dreptu’. E de-ajuns sa prind din bucatarie cateva acorduri intr-o stare anume si gata! Blocaj si gata! Iau respectiva melodie ( sau respectivele ), apas frumos Ctrl+Del si gata playlist-ul. Si ce playlist frumos e… Partea urata e ca nu e timp de atatea playlist-uri pe cat ne-am dori. Da’ nu mereu. Sunt momente in care ma visez intr-o mare de note muzicale si momente in care linistea e cea mai dulce melodie. Deh, om sunt, momente am… dar, dupa cum se pare, nu destule pentru cate obsesii mi-as dori.

Tot adineauri ma uitam la ceas si vazui ca la minute era trecut 34 sau ceva de genu’ asta. Ma gandii ca-i vreo zece, dar de unde. Era 11 si 34. Timpul asta-i pisicher scarbos, pe bune. Fuge cum i-e lui mai bine si mie mai incomod. Dar l-am fentat putin. Nu pentru mine, ci pentru altii. Am lasat ceasul din bucatarie dat cu o ora mai inainte, deci cand e 11, ceasul arata 12. Astfel, se-ntampla de multe ori ca perosana care se uita la ceas sa castige un mic impuls pentru moral. De ce? Pai intreaba ( si tipa, uneori ) Aaaaa! Ceasu’ e 6 si trebuia sa fi ( whatever ) La care eu, calm, evident, clarific situatiunea: Stai calm, e abia 5. Si-atunci lucrurile au alt ritm. Si toate astea datorita unui ceas. Cu sau fara el tot 5 era, dar totusi difera 5-urile intre ele, nu?

Instalat dongle, dar trebuie restart. Nu dau acum, ca poate-mi piere chefu’ de scris. Dar na… daca nu dau… nu poci sa urc filmu’ sus. Dilema mare. Deci na… ii dau reboot. brb

Dadui degeaba restart. Cica nu vrea. Sa nu vrea, da-l in papucii mei. Deja este destul de tarziu pentru a mai sta sa-l gadil si p-asta. Ma duc s-adorm.

Later Edit:

Vangelis – Alpha. Una dintre obsesiile mele. Recunosc, suntun obsedat. Sau posedat?

show_d2c06044ac2175(448, 46);