Tanase pe haicinci.

Am gasit prin mail o invitatie pe hicinci. Eu stiam ca aveam un cont candva pe haicinci, dar poate mi l-au sters din caza ca fusei prea activ. In fine, intrai si eu acolo si vrui sa-mi pun catre pagina mea, evident, cu suntcalm si culmea ( wai ce culmea ) link-ul era deja luat de Tanase si, cum sunt un strateg adevarat, am zis sa-mi tin dusmanii aproape ( ca doar mi-e dusman de moarte in lumea virtuala un personaj ce-mi foloseste nick-ul) si l-am adaugat ca friend. Acum sa vedem daca se prinde dusmanul de planul meu diabolic de a-i lua link-ul. Incet si sigur va ramane un singur calm in lumea haicinci, muhahahahahhahaha ( iiiiviiiil ). Acum ma alesei si eu cu un link relaxativ.

P.S.: Bun vinu’.

Fatboy Slim Reincarcat.

Ultimul event anuntat de beatfactor.ro este, ati ghicit, revenirea lui Fatboy Slim pe meleagurile noastre. Ce-i interesant este @TBC-ul gasit in dreptul locatiei, adicalea To Be Confirmed. Cum dreq sa mai fie confirmat unde o sa concerteze? Pe toata plaja, ma! Pe toataaaaaa!!! Sa fie mai ceva decat a fost la Brighton Beach. Pai ce pusca mea?! Noi nu putem sau cum?

In ton(t) cu moda.

Din cand in blogosfera mai apar situatii cel putin interesante. Primul de l-am vazut eu fu Ariel Constantinof ce s-a trezit pus la zid de profesori pentru exprimarea parerilor proprii pe blog. Deunazi dadui de un alt blogger ce s-a confruntat cu aceeasi problema la care se adauga si un dram de ipocrizie – poveste complicata, ca toate-s. Astazi aflai si eu de alta problema in trend, si anume disputarea marcii Obiectiv, unde Andreea Mira este pusa intr-o situatie interesanta.

In primele doua cazuri sunt in conflict doua entitati diferite, sa zic asa: o institutie educationala si un individ X. In al treilea caz conflictul se desfasoara intre doua entitati media, iar aici problema e ceva mai comerciala, parerea mea. La o adica, pe de-o parte, blogul domnisoarei Mira va fi pe buricele multor bloggeri pentru o vreme, iar editura Obiectiv a economisit bani grei ce i-ar fi investit in publicitate. No, e clar ca domnu’ Delcea se bate cu morile de vant, dar imi este la fel de clar ca morile astea de vant au produs ceva malai. Pana la urma domnisoara Andreea Mira isi va obtine reclama sperata ( sa nu fim ipocriti, ca doar n-o fi atat de retarda incat sa nu-si dea seama de urmarile actiunilor sale – nu inghit d-astea), iar domnu’ Delcea se va bucura de ceva mai multa atentie. Bine, daca se incapataneaza in lupta sa haotica, s-ar putea sa treaca de pragul limita al placerii si sa se trezeasca-n ipostaze deloc interesante. E musai sa stii cand tre sa te opresti.

Se poate sa fiu eu doar un tip blazat, dar am un sentiment de deja vu ( vezi Zoso Vs. Badea ), dar la o scara mai mica.

Dap, ca-mi adusei aminte. Trebuia sa ma fi expus si eu pe blog cu o problema asemanatoare lui Ariel si celuilalt in care i-am boscorodi pe profii ce-au fost la licentza. Adica i-am cam pus la zid. Partea urata a fost ca m-am trezit cu mama ( secretara pe vremea ceea la facultatea respectiva ) ca ma-ntreaba Ce-ai scris tu pe internet despre decan? Initial n-am inteles, dar m-am prins pana la urma c-am fost dat in gat de catre un coleg. Aveam de ales sa ma lupt cu ei ( de parc-as fi avut vreo sansa – multi inca mai cred ca exprimarea libera nu e conditionata de niste reguli nescrise. asta din capitolul faci ce faci, dar stii ce faci si raspunzi pentru ceea ce faci ) sau sa ma duc frumusel acasa si sa sterg totul. Probabil ori am fost eu prins in mijlocul prea multor conflicte inutile sau poate n-am in mine spiritul de razboinic bine creionat… sau na… nu m-a dus capu’ la afaceri asa ca m-am dus si-am modificat textul astfel incat sa dispara unda aia de agresiune la adresa decanului, prodecanului si cine-o mai fi fost amintit. Acum stau sa ma gandesc ca am ratat sansa de a fi un idol ( pentru cine? ), de a castiga ceva bani din ad-sense si multe altele. Ma simt nereusit. Din afara fiecare razboi pare mai usor si mai accesibil, dar parca nu-i asa. Ehh… noi sa fim sanatosi si mediatizati.

Si… pentru adrenalinosi, un Greg Kihn Band – Jeopardy

show_0d1edda30cc690(448, 46);

roblogfest evolueaza?

Au demarat miscarile pentru realizarea roblogfest-ului din 2008. Ajunsei si eu pe site si-mi dadui cu parerea ceva de genu’ ( reproducere aproximativa, ca nu-mi fac fituici ) E ceva interesant ce vor sa faca organizatorii avand in vedere natura romanului. Nu vreau sa spun vorbe de duh vis-a-vis de editia trecuta unde informationalul a trecut drept personal, fictivul s-a dat realitate, iar ( mai era ceva de aceeasi nota, cuvinte ce subliniau greselile de baza ). Succes si bafta! Cei ce-au fost putin atenti la editia precedenta a blogfest-ului stiu la ce ma refer, iar ceilalti pot vedea top-ul de anu’ trecut.

Deci se pare ca dreptul la exprimare libera a ajuns ceva de genu’ Ba, spune ce vrei, dar spune de bine. M-am uitat la pagina cu termeni legali si-am dat de Siteul isi rezerva dreptul de a sterge acele comentarii care contravin termenilor si conditiilor de utilizare sau pe care le considera daunatoare, sub orice forma, propriei imagini, partenerilor sau tertilor. Eu n-am atacat imaginea site-ului ci am subliniat niste erori ale editiei precedente, dar exista orgolii si orgolii.

In activitatea mea de internaut am invatat ca n-are rost sa te certi cu ownerii. De multe ori s-ar putea sa te lovesti de reactii mai agresive si mai lipsite de logica decat in realitate. De ce? Pentru ca aici pot. Asadar parc-as multumi cuiva pentru bondage-ul exprimarii libere, dar chiar nu stiu cui. O sa-mi ramana multumirea nesatisfacuta si cam atat. Noi sa fim sanatosi, ma, ca moda vine si pleaca.

Da, da! Cu postul asta ma gandesc sa castig roblogfest-ul de anu’ asta. Am toata aia in el… si anume speranta.

Moarte si sex.

Comedie si drama, adica doua filme. Pe primu’, si anume Death at a funeral l-am ginit pe DC si am zis Mmm… interesant nume. Cred ca este o comedie british. Ia sa-l trag! L-am tras si… era o comedie british. Tatal moare, familia-l ingroapa. V-am zis multe, ha? De obicei cam atat e bine sa spui despre o comedie mai negricioasa. Restul este placare. Da, e un film foarte vizionabil. Evident, pentru fanii umorolui iengliezesc.

La plimbare alene prin magazine Anca mi-a atras atentia asupra unui CD ca cic-ar fi bun. Am zis sa-l iau, ca na… am incredere in gusturile ei. Asa m-am trezit ca, pe langa branza, salam si alte alea, m-am trezit ca iau si un dvd cu Kinsey. Un biolog ce-si dedica viata viespilor si sexualitatii intr-o epoca incuiata in cutia din cutia cutiei, asadar piedici sunt, succese sunt, iar putin timp pentru a vedea acest film trebuie gasit.

P.S.: Daca or sa va placa, atunci e bine. Daca n-or sa va placa… ce sa va fac? Cine va pune sa va luati dupa toti bloggerii?

Fuga, fuga prin porumb…

Omul, prin natura asa, este o fiinta animata, agitata, evolutiva, dinamica; poti folosi orice cuvant, dar ideea e ca omul se misca. Se spune ca ne nastem cu un drum in viata, iar drumul este definitoriu distantei, deplasarii, deci avem deja doua puncte intre care sa ne deplasam.

Bun, ideea de deplasare am hotarat c-o avem impregnata in sange, acum problema se pune: cum alergi tu? Da, tu! Cum alergi?

Alergi dupa ceva? Adica trebuie sa ai un scop alerg pentru a atinge un anumit gand, o anumita idee, un vis, o tzatza, o putza. S-ar putea sa stii de unde pleci, dar stii sigur unde vrei s-ajungi… cel putin acum. Ca mai in colo o sa vezi ca scopul nu este atat de benefic… ei asta-i o alta mancare de pesti, ca doar nu mereu stim sa profitam de pestisorul de aur cu ale sale trei dorintze. So… ne trezim ca alergam dupa ceva anume, asa ca investim si investim si, surpriza, investim. Toate pana la un punct in care nu se poate si nu se poate. La un punct in care dulceatza visului se transforma in fierea oboselii. Atunci si drumul sa dispara si tot ne-am gasi departe de respectivul vis. Dar macar stim unde sa ne ducem…

Alerg de ceva? Doare, musca, arde, intzeapa si fugi de acel ceva. Uneori simti ca echilibrul tau este demolat si tu trebuie sa fugi. Partea mai putin frumoasa e ca nu stii unde fugi, nici daca fugi undeva mai bine… undeva unde nu-ntzeapa, unde nu musca, unde nu arde. Dar crezi ca mai conteaza? Eu stiu ca atunci cand fugeam de caini nu ma interesa unde fugeam, chiar daca ma trezeam printre ciulini, boscheti si alte zgarietoare d-astea, dar na… scapasem de caini. Deci fugi de manci pamantul. Si te trezesti pe te miri unde… si p-orma te-agati de orice te poate proteja in acel moment, de orice lucru care-ti confera o securitate instantanee. Acum stai si-astepti ca inima sa nu-ti mai sfasaie sternul si-ti dai seama ca parca nu ajunsesi unde-ar trebui, iar durerea trece dincolo de amorteala adrenalinica si, culmea, cainii nu erau caini… ci niste voci din trecut, intarziate-n timp. Sau poate nu latrau ci schelalaiau.

Cand dau de caini prefer sa stau cu fata la ei si sa incerc sa comunic cu ei… pana acum m-au invatzat sa zic “ham ham”, dar simt ca se poate si mai mult, chiar sunt un bun invatzacel. Nu-mi place s-alerg… nu ajuta… dar se poarta. Iar ai’ de stau si vorbesc cu cainii ( fara dans ) nu inteleg de ce atata alergatura. Ei nu pot merge? Ba da, dar nu vor… nu acum…

Sting are un vers interesant A gentleman will walk, but never run si parol de nu ma enerveaza cand e musai sa treaca ani si situatii pana a intelege trei cuvinte dintr-un cantec. Nu conteaza daca autorul avea in gand aceleasi idei, ci conteaza cat de puternica-i revelatia, cat de ale tale-s cuvintele. Probabil barbatii alearga pentru a nu mai alerga, adica sa devina niste gentlemeni, iar domnisoarele incearca sa ajunga niste lady. Ehh… mai trebuie sa treaca niste timp…

The Dinning Rooms – Cosi ti amo ( four tet remix )… melodie ce nu-i a momentului, a topurilor, a zilei sau a lunii. It’s just flowin’ with the letters…

show_7906a9f42b9e16(448, 46);

Parolism.

- Suna-l, ma!
- Nu-l sun acum, ca i-am zis ca vorbim peste douaj’ de minute… dar am uitat cand l-am sunat.

Evolution

Sa stii mai mult nu inseamna sa stii mai putin, ci sa stii si lucruri pe care n-ai fi vrut sa le stii.

Changes

- Mmm… ce faci?
- Mmmm… bine, tu?
- Perfect!
- Si eu!
- Si p-afara cum e vremea?
- E perfecta vremea.
- Pai eu vad ca ploua!
- De ce te bagi! E perfecta!
- Si bate vantul si tuna si fulgera. Si e rece.
- De ce te bagi?!! Credeam ca-mi esti prieten.
- Pai iti sunt, dar na… uite ca vremea ta nu-i asa de buna ca a mea.
- La tine a nins acum o viata, iar acum e totul o zapada maronie calcata in picioare.
- Nu, nu este!
- Ba da! Uita-te in jur!
- Credeam ca-mi esti prietena.
- Iti sunt, dar… asta-i realitatea.
- Ba, la tine ploua urat iar la tine se topeste zapada. Ce-i asa de greu de inteles?
- Nu, la mine e perfect.
- Si la mine e perfect. Mori!
- Da! Mori!
- Deci e perfect la mine!
- Ba nu!
(…)

Voyeurism unlimited.

Nea’ Scantei: Ne-ar fi trebuit un binoclu sa ne uitam de jos ( la niste noduri ). Mi-am luat de la Vatra Dornei un binoclu.
Eu: Si de ce nu l-ai adus aici?
Nea’ Scantei: Eteeee na! Aduceam eu binoclu’ aici sa-l pierd. Am dat 2 500 000 pe el.
Eu: La ce-ti trebuie matale un binoclu?
Nea’ Scantei: Ma pregatesc pentru pensie.

Pezevenghi mos!

Caribou – Melody Day

show_3b4d1e46925da3(448, 46);