Say "rice"!

Primii si eu pe ymsn.

Daca Adam si Eva ar fi fost chinezi, am fi inca in paradis, deoarece ei ar fi ignorat marul si ar fi mincat sarpele.

No insert coin.

Cum ar fi sa nu putem da inapoi de la primul gand? Creierul nostru sa fie servit cu prima idee care-i apare si pe aceea s-o puna-n actiune. Nu am mai putea reveni asupra primei idei nicicand. Am fi la fel de rationali? Nu cred… probabil am deveni altceva, noua specie de homo-primus sau cum i-o mai zice.

Am fi moarte.

L-as omori pe asta ca m-a calcat pe pantofii cei noi.
Harst!

Am fi iubire.

Cred ca iubesc.
- Te iubesc.

Am fi vointa.

As vrea…

Am fi… orice. Am economisi tot timpul petrecut pentru a ne razgandi. Mi-ar fi frica sa fiu asa, dar mi-e ciuda ca nu sunt astfel.

Dar cu cablu’ ce-ai avut?

Deci vine nea Mihai si-mi spune ca Ali i-a luat cablul de 380. Ala alb, ca ala verde e in baraca. Ma duc la Burak si-i spun cum sta treaba. Burak ma tirmite la Ali cu nea Marcel si cu nea Mihai sa recunoastem cablul. Ajung la magazie si nu e cablul, deci ma-ntorc sa-l iau pe Burak sa rezolvam enigma. Il gasesc pe Burak si merem la Ali la magazie. Aici aflu ca Ali a luat cablul la 10:00, dar la 12:00 nea Mihai inca-l folosea, deci dilema-i dubla, e o cvalema. Merg la baraca si vad daca nu-i cablul acolo, desi n-avea cum. Ma intorc la magazie si Ali imi arata alte cabluri, dar nu ala al nostru. Ma duc la Burak iar. Ma-ntorc la magazie si aflu ca de fapt cablul a fost lasat in fata magaziei, nu inauntru. Turcii le-au zis alora de la paza mai pe seara, ca le-a luat ceva timp sa-nteleaga ca cineva chiar a furat cablul. A venit la mine un paznic si m-a luat la per tu, ca deh, asa-s invatati astia. I-am pus 2-3 intrebari pana s-a balbait apoi am revenit la cablu. A dedus Burak despre cablu ca ar fi inca-n santier. Am plecat acasa. Poirot, unde esti?

Hamangia e mic copil.

Discutam cu Tibica adineauri una alta pe mess si-am ajuns si la discutia despre femei, ca deh… futai, sport si politica stie tot omu’ sa analizeze. Evident ca personajele despre care e usor de vorbit sunt alea mai rau situate decat noi, ca parca-i mai interesant sa arati cu dejtu’ si sa ranjesti decat sa admiri.

Ete ce-mi zise Tibik.

Pai nush ca boris are ganduri mari ..adica

Eu :” boris nu iti gasesti si tu o femeie ”
Boris :” bai kiar ma gandeam la asta “

asta a fost toata discutia…..deci se gandeste

Indemnul meu ar fi Cu trupul, nu cu gandul. Platonicule care esti!

Fuji d-acilea, ma!

Deci da. Ca s-asa ma strofocai eu de ceva vreme pe care cum sa cand, am ales un Fujifilm F40fd. Constantin avea dreptate cand zicea ma, o sa cauti si o sa cauti si oricum n-o sa fii multumit de el, ca va fi altul mai bun. Pai na, am si eu o scuza: aparatu’ costa 559 RON, deci la banii astia nu m-astept sa rup gura targului. Ehh, cat timp am frecat eu net-ul pentru a am hotari ce aparat sa-mi iau, am capatat si eu ceva teorie… cam 1% din ce-i p-acolo. Aflai si eu ca zgomotul nu e de fapt zgomot, ma prinsei ce tre sa face iso, ce-i cu pixelii, cu senzoru’, in fine… chestii d-astea infime. M-am decis eu, pana la urma, ca un bridge e prea mare, de un slr nu am bani, ca prea mult nu tre sa coste, ca sa aiba si el un senzor mai maricel, ca una, ca alta si tot nu m-am decis, dar am zis ca F40fd se incadreaza cat de cat cerintelor mele de aproapeamator, viitor castigator depulitzer pentru fotografie. Nu? I-am dat sa instaleze nustiuce soft si imi face cd-ul asta de parca ar fi o ciocanitoare ce toarce. Deci da, e cazul sa trag lumea-n poza, dar unde naibi e butonul ala? Stiam ca-i p-aci pe undeva…

P.S.: Waiiii! In modul fd e un patratzel verde care fugareste moace. Waiii ce nuantza faina de verde.

Intr-un final… sau mai multe.

Mai adineauri avea mandra mea o dilema “Cum ar fi daca despartitul ar fi fun?”. Aceasta discutie am avut-o dupa ce-am vizionat Becoming Jane, film fain si vizionabil. Bun, si mi-am imaginat si eu un scenariu foarte posibil intr-o lume in care despartirile-s fun.

- Ba, ma despart de Elodia.
- De ce, ma? Nu va simtiti bine-mpreuna?
- Ba da, ma. Este tot ce mi-as dori in viata.
- Pai si?
- Pai iti dai seama ce fun o sa fie despartirea?
- Daaa! Ce tareee!

baidauei, stiati ca daca gugaliti “elodia”, se gasesc 1.700.000 de rezultate? Ce-nseamna si OTV-ul asta, dom’le. Bine, nu doar OTV-ul, dar astia sunt maratonisti. A inregistrat careva marca elodia? Elodia, crema pentru hemoroizi. Mmm?

Intrebari de incuiat.

Mass pe ymsn: Bai, are careva Sin City varianta color?

Din auzite.

Ca tot am eu am placerea de ceva timp ( cred ca-s vre doi ani ) sa ascult di si sky, dadui azi pe sky pe postul de muzica clasica si dadui de o piesa a lui Shostakovich cantata de Andre Rieu, anume The Second Waltz. Mi-a mangaiat urechea, deci iat-o.

show_e8a8bcabd79f82(448, 46);

Heroes of 2 sides.

- Asa esti tu?
- Asa sunt eu.
- Parca nu erai asa.
- Nu eram, dar eram.
- Cum vine asta?
- Pur si simplu.
- Adica?
- Adica as fi putut fi.
- Dar nu e ceva ce-as fi vrut sa fii.
- Nu?
- Nu.
- De ce?
- Pur si simplu.
- Hai nu fi…
- Acum sunt, dar tu nu erai.
- Ehh… ma stii doar.
- Se pare ca nu.
- Touche…
- Ehh… e ideea ca esti altcineva cu toate ca esti cum te vedeam eu.
- Si-s mai rau, nu?
- Eu asa te vad.
- Te-ai gandit ca poate tu te-ai schimbat?
- Dar te vad la fel… dar noul asta din tine e cam greu de mestecat.
- Te-am obligat eu sa ma gusti?
- Nu, evident, dar in lumea mea raman conexiunile.
- Tu si lumea ta.
- Mai cobor si eu printre muritori din cand in cand.
- Modestule.
- Ba mai nu. Modestia e pentru ai’ de nu se stiu.
- Si… tu te stii?
- Din cand in cand, dar poate-ajung sa nu-mi placa de noul din mine. De fapt asta s-a intamplat de atatea ori. De ce ma mai mira ce se-ntampla cu tine?
- Pai de ce te mira?
- Nu stiu… asa… ma-ntreb si eu care-i logica. Si culmea e ca nu m-am schimbat intr-atat incat sa nu mai pot gusta cum trebuie. Ba chiar am invatat mai bine… am aprofundat.
- Si? Ce crezi?
- Ca lumea nu-i intr-atat de perfecta, iar daca, pentru mine, lumea incepe de la mine… pentru altii lumea-ncepe de la ei. Tind sa cred uneori ca deciziile luate-s perfecte, dar imi dau seama ca nu-s, dar tot doare.
- Doare?
- Dea. Tendinta aia de autoflagelare a perfectionismului: gresesti si te rastignesti singur. Pe cruce doare.
- Dar merita?
- Nu stiu inca. O sa aflu cand oi muri. Intre timp sunt Iisusul Universului meu: ma rastignesc, mor, invii, ma-nalt, renasc, sufar, fac miracole si-apoi ma-ntorc pe cruce. Gata ciclul.
- Deci ce nu-ti placea?
- Ehhh… nu-mi place, ma, ce sa-i faci. Stii ca nu-s omu’ ala de tace. Spun.
- Stiu, stiu…
- Culmea e ca daca vedeam asta cand te vedeam eu…
- Ce?
- Cred ca ma enervam sau ma… in fine, oricum nu-mi placea.
- Deci e bine ca lucrurile au decurs astfel?
- Se pare ca da. Stiam ca e musai sa evoluez si ca acest lucru se-ntampla, dar este destul de interesant sa vezi exact punctele unde-ai evoluat… asa… prin comparatie. Ma-ntorc.
- Te-ntorci?
- Dea…
- Unde?
- In realitatea mea.
- Iar eu?
- Pai tu… evoluezi, nu?
- N-ai zis ca nu-ti place?
- Oi sti tu ceva, iar tu-ul de-acum o fi un pas bun in evolutia ta.
- Si daca nu e?
- Daca nu e… sper sa-ti dai seama din timp.
- Si daca nu-mi dau seama?
- O sa-ti dai seama… acum… sau mai in colo. La final sigur.
- Atunci am plecat.
- Am vazut.
- Sunt.
- Si asta vad.
- Plecam?
- Plecam.

Your other side i like. Is the other side of your other side I don’t like.

Between.

Oamenii vin cu bagaje si bagaje de informatii, amintiri ( exploatarea lor ), trairi, sentimente… si tot asa. Evident, nu putem sa facem de fiecare data apel la ceea ce avem, deci suntem ceea ce suntem atunci cand suntem intr-un anumit fel. Adicatelea in momentul T eu sunt suparat pe viata, automat accesez anumite pachete de informatii, trairi, sentimente… si tot asa. Nu spun ca-s neaparat rele pachetele doar pentru ca eu sunt suparat pe viata, ci ca-s si bune si rele, acum depinde de fiecare-n ce masura-s d-ala sau d-alilante. In momentul T+oleaca eu sunt fericit, deci vin cu alt pachet de informatii, trairi, sentimente… si tot asa, dar nu spun ca-s toate bune. Poate-s mai rau in unele situatii fata de cum eram la momentul T, poate-s mai bun, dar sigur nu-s doar alb sau doar negru.

Deci trag eu concluzia logica… toti avem personalitati multiple, chiar daca niste almanahe de specialitate specifica altfel. Ma intorc la personalitatea mea actuala.