Pietre si greseli.

Hmm, de cate ori nu v-au zis ai vostri (parintzi, prieteni, binevoitori) “nu face aia! treaba ta. o sa te doara si o sa regreti”? Si de cate ori ati acceptat sa nu-ncercati sa verificati empiric situatia? Si, cand v-atzi ars ce-atzi facut? Eu unu’ am facut mai mereu haz de necaz “Ehhh…la mine n-a fost asa de rau ca la tine!”, “taci ca ma pricep”, “sunt cascador”, in fine, ceva acolo ca sa dau un dram de zambet patzaniei. Deh, daca n-am zambi, macar oleaca acolo, n-ar fi mumos. Ei, si cand va aflati iar in aceeasi situatie, stiati ce-i de facut, acum deja dadeatzi sfaturi. Da’ deh, omu’i om si tre sa fie el cumva aiurea. Ba da sfaturi gen “eu stiu, ca eu am trecut prin asa ceva” si, cand sunt ei iar in situatie, iar o comit. Ba mai mult, imi plac la nebunie carturishtii, adicatelea aia de le shtie pe tuate, ca deh, ei a citit intr-o carte la moda cumca shica, sau na…asa cred ei. Si n-ar fi o problema sa creada, fiecare are dreptu’ la opinie, da-i absolut enervant cand ii vezi ca te-ar calca in picioare, te-ar linsha, asta fara sa-ncerce sa se transpuna macar pentru o secunda-n locu’ tau, macar asa…de trefla. Nope, ei funa si tulgera cu invatzaturile elderilor intr-o mana, si cu sceptrul dreptatzii in celalalt. Pfff…si cand se trezesc intr-o situatie asemanatoare, devin ceea ce scuipau si spurcau, calcandu-i pe elderi in picioare, cu tot cu invatzaturile lor, si facand din sceptru o alta tzepusha a durerii, razbunarii…un translator al interiorului.

Sa fim serioshi, ne e asha de ushor si de placut sa stam calmi si sa dam povetze unui om in suferintza. Suntem chiar mandrii de noi. “Oau, ce cuvinte deshtepte-mi ies pe gura! Vai, ce intzelept sunt!” si ne plimbam putzin prin fatza oglinzii “mmm…ce bine-mi shade in tzoale de invatzat si cumpatat. ahh cata dreptate am”. E asha de ushor sa arunci cu piatra “al dreq…ce-a putut sa faca!!! Huo…te vom linsha pentru ca nu esti la fel de nepatat ca noi”.

Asa de greu e cand esti prins in focuri. “CE MAAA?!!! DU-TE MA-N %$^%$%^ CU SFATURILE TALE CU TOT!!! CE STII TU?!! “. Verticalitate canci, ratziune nema, cumpat oha, stabilitate nino-nino.

Si ii ador pe cei de-afara ce se baga, doar asa ca au ei o idee. De multe ori, cei implicatzi nu cunosc toate datele, d-apai niste privtori. Nu ca i-as bate pe cei ce se baga, da’ s-o faca cand trebe si cum trebe…si daca afla careva cum tre sa te bagi, sa-mi zica si mie, ca eu nu m-am prins inca, asa ca stau mai pe spate, mai spre proiector, mancand floricele.

Deci, pana la urma…este ipocrizia sau lipsa de experientza cea care ne face sa ne indoim de noi. Pfff…sa ne-ndoim de noi? Noi care eram cei care nu aia…nu aia…nu aia…. Deci razbelul cu noi inshine mi se pare cel mai dur. La o adica, de restu’ pute face abstractie, da’ de noi…cam greu, si daca noi nu ne palmuim si ne iertam, atunci cine s-o faca? Ceilalti au si eu problemele lor, au si ei interioarele lor, mai goale, mai pline, mai vii, mai moarte, da’ le au si au si ei de luptat. Iar suferintzele nu se compara. Sunt atatzia factori la mijloc incat nici nu merita amintite.

Cred c-am vrut sa zic ceva deshtept, da’ mi-a iesit o insiruire de ce mi-o trecut prin gand.