R.A.T.B. (2) – N-avem aer nene!

Ciudata vreme, daca te imbraci prea gros transpiri, daca te imbraci prea subtire ti-e frig, daca te imbraci potrivit te trage curentu’ si faci oreion si din oreion o dai in epididimita si gata cu masturbarea si cu alte tipuri de relatii sexuale (mai sunt alte tipuri?) a…si nici sa bei n-ai voie – asta chiar doare!

Si cum ziceam, vreme ciudata – intamplari ciudate. In 123 prezent, in drum spre facultate, am avut nenorocul sa ma aflu in mijlocu’ unui fel de miscari haotice. Cu mainile ocupate cu un tub si cu ghiozdanu’ (ca eu nu tin ghiozdanu’ ca toti ghiolbanii in spate, cand ma misc sa lovesc 3-4 dintr-o lovitura – ii stiti si voi p-astia) nu prea aveam mobilitate, noroc c-am gasit un loc pe un scaun – n-am sarit pe el luandu-ma cu babele la bataie, doar m-am asezat incetisor, deh era langa mine.

D-acolo de pe scaun am putut fi mai atent la ce se intampla pe langa, nu la cat de inghesuit sunt. Am prins unele franturi de situatii.

Un barzaune a intrat in masina si acum se da cu capu’ de geam. O tanti foarte vorbareata da drumu’ la un dialog gen “pe vremea mea erau insectare, voi mai aveti?(voi fiind niste pustani) hai ca nu face nici un rau, e inofensiv”. Ei, se pare ca barzaunele a auzit-o si si-a luat un elan mai mare si…s-a izbit iar de geam. Nu stiu ce-a vrut sa demosntreze insecta, da’ stiu sigur ca tanti galagioasa si-a inghitit cuvintele si-n secunda 2 era in picioare “a…luati-l d-aci…bla bla bla” , asta dupa ce convinsese juma de masina ca gangania e inofensiva.

Ma uitam dupa fundu’ unei domnisoare (mai insistent asa) si, cand ma-ntorc, observ cum o doamna-si cerea scuze. De ce, nu stiu, da’ i-am zis ca nu e nici o problema. Deh…probabil acaparat de dosu’ domnisoarei, am ratat eu ceva care necesita scuze. Nu am oferit locu’ la doamne (cum trebe) ca, daca ma ridicam in picioare, cu ce eram eu incarcat cam faceam galagie printre pasageri, asa ca mai bine pe scaun si comod cu carne putina, decat sa ma ridic si sa-mi umplu’ frigidere.

Se pare ca-n masina era cald, mult prea cald pentru unii. Eu ma simteam chiar bine, da’ de pe langa mine se tot auzeau vociferari. Lumea (ca tot romanu’) dadea sfaturi “impinge ma de aia” (“aia” fiind maneru’ de la trapa), s-au prins totusi ca nu se poate deschide decat de la sofer (SCRIE cu litere mari acest amanunt), asa ca l-au pus pe un pusti sa i se adreseze soferului. Evident ca pustanu’ nu stia ce-i aia “fiti amabil” sau alte formule de adresare, asa ca a dat-o in “deschide trapa!”, raspuns de la sofer…ioc. Pana la urma se hotaraste un nene sa se ia de sofer. Ii ciocane acestuia in geam, intai subtil cu dejtu’, apoi mai insistent cu cheia (dotat omu’). In paralel cu bataile’n geam erau diferite conversatii, unele catre sofer (care n-auzea de la muzica) gen “deschide ma nene trapa ca murim de cald…”, altele erau de un real substrat, gen “da.”, iar altele comentau chestii total paralele “asculta muzica, numai el intelege ce muzica asculta, ca noi nu” – asta fiind tanti galagioasa ce fugise de barzaune, acum era pe alt scaun. Soferu’ e nevoit sa raspunda totusi (pe un ton cel putin nervos) “DA! Da’ nu puteai s-astepti pana-n statie sa deschid trapa?”, la care raspunsu’ prompt de la tipu’ cu cheia(batausul in geamuri) : “da’ ce-are, in mers nu se deschide sau cum?”. Se ajuge-n statie, se trece de statie, trapa ramane inchisa. Publicul este enervat peste masura. Batausu’ de geamuri isi face iar treaba “cling cling cling – deschide ma nene trapa c-am trecut de statie”, soferu’(pe acelasi ton nervos) :”Daca nu se deschide inseamna ca e stricata”. Ei si d-aci discutie intre bataus si sofer pe aceasta tema, ca de ce nu se sesizeaza nimeni, ca nu tine de schimbu’ lui (schimbu’ de tura al soferului), ca aia de la autobaza, ca nu-stiu-ce.

Pe tot parcursu’ drumului d-acasa spre facultate am avut parte de un adevarat spectacol de inghesuiala, galagie, mirosuri, ABS-uri si ganganii. Sa tot meri cu RATB-u’.

Singura faza mai misto a fo in statie, cand un batran si-a scapat banii pe jos, iar un domn i-a strans si a urcat dupa el in masina sa-i dea inapoi. Erau vreo doua milioane, deci erau ceva bani. Evident ca am prins cu urechea spusele unuia de pe langa “lasa dom’le”, vreun concetatean cu ganduri bune.

Ma duc sa fac dus, sa scot din epiderma mirosu’ de bucuresteni.