bAd (4) – BATAIE (de joc) LA BamBUCI

Buun, stau sa ma gandesc cine realizeaza reclamele la Fanta Bambuci. Deci mi se pare una dintre cele mai infecte campanii publicitare facute vreodata. Deci doi pampalai, unu’ cu nume usor de uitat si altu’…parca-i ceva cu “little Caca”…sau cum i-o zice…oricum Little Caca e mai in ton cu reclamele.

In primul spot publicitar din aceasta campanie purulenta…habar n-am ce se intampla…chiar am uitat, deh nici nu ma mira. In al doilea (cate sunt de fapt…le contorizeaza careva?) parca-i aia cu penishi…pardon..tenishi bambucitzi si alte premii d-astea cul mane. Dupe aia parca era reclama cu Don Juan de Buci, Bam Buci ce agata o bashtinoasa cu replici hazoase ( mai trebuia sa-i zica “vreau sa te fut de sa-ti sara balele…a pardon…bulele” si inchidea casa ).

Ultima reclama e cea mai de top din toate. O reclama cel putin cretina, cel mult…a…stai ca nu exista un “cel mult”…deci da, o reclama despre o eruptie vulcanica si rauri de lava. In prima faza te astepti ca bashtinoshii sa fuge si ei, ca niste oameni normali, din fata lavei, da’ canci. Bashtinoshii alearga sa faca barbechiu prin convectie. Bai da-ma dreq! Credeam ca si-au atins apogeul cretinismului, da’ se pare ca n-am mereu dreptate. Un mesaj de genu’ “Lava incandescenta este buna! Priviti cum se rumeneste melutzu’. Un Pashte Fericit!”

Ma astept ca urmatoarea reclama sa fie facuta undeva langa digurie distruse de Dunare. Probabil un ” Haideti toata lumea! Dunarea a iesit din matca” si, dupa ce se aduna haita de pampalai, sa-i vezi cum stau la pescuit. Sau mai fain ar fi ” Hai ca a iesit Dunarea din matca!” si toti retarzii cu nume cretine sa faca surfing “Uite ba Little Caca! Aia e casa lu’ ma-ta! Iti place ba cum iti plutesc vacile? Iote ce put baaa…cred ca se descompun”, “Lasa ba ca ete-l si pe bunica-tu! N-a reusit sa scape si l-a prins viitura. Ce frumos shade el cu mecla infipta-n gard si cu membrele balabanindu-i-se asa haios, nu stiam ca e contorsionist, oricum gardu’ e tzeapan, nu se lasa…ufff…se pare ca l-a lasat incheietura, ca antebratzu’ se duce la mare. Ce zici? Ne-om intalni cu el de 1 Mai? Vai ce haioshi suntem noi!”

Bambuci – reclame muci. No…esti bambucist?

bAd (3.1) – BATAIE (de joc) LA BamBUCI

Buun, stau sa ma gandesc cine realizeaza reclamele la Fanta Bambuci. Deci mi se pare una dintre cele mai infecte campanii publicitare facute vreodata. Deci doi pampalai, unu’ cu nume usor de uitat si altu’…parca-i ceva cu “little Caca”…sau cum i-o zice…oricum Little Caca e mai in ton cu reclamele.

In primul spot publicitar din aceasta campanie purulenta…habar n-am ce se intampla…chiar am uitat, deh nici nu ma mira. In al doilea (cate sunt de fapt…le contorizeaza careva?) parca-i aia cu penishi…pardon..tenishi bambucitzi si alte premii d-astea cul mane. Dupe aia parca era reclama cu Don Juan de Buci, Bam Buci ce agata o bashtinoasa cu replici hazoase ( mai trebuia sa-i zica “vreau sa te fut de sa-ti sara balele…a pardon…bulele” si inchidea casa ).

Ultima reclama e cea mai de top din toate. O reclama cel putin cretina, cel mult…a…stai ca nu exista un “cel mult”…deci da, o reclama despre o eruptie vulcanica si rauri de lava. In prima faza te astepti ca bashtinoshii sa fuge si ei, ca niste oameni normali, din fata lavei, da’ canci. Bashtinoshii alearga sa faca barbechiu prin convectie. Bai da-ma dreq! Credeam ca si-au atins apogeul cretinismului, da’ se pare ca n-am mereu dreptate. Un mesaj de genu’ “Lava incandescenta este buna! Priviti cum se rumeneste melutzu’. Un Pashte Fericit!”

Ma astept ca urmatoarea reclama sa fie facuta undeva langa digurie distruse de Dunare. Probabil un ” Haideti toata lumea! Dunarea a iesit din matca” si, dupa ce se aduna haita de pampalai, sa-i vezi cum stau la pescuit. Sau mai fain ar fi ” Hai ca a iesit Dunarea din matca!” si toti retarzii cu nume cretine sa faca surfing “Uite ba Little Caca! Aia e casa lu’ ma-ta! Iti place ba cum iti plutesc vacile? Iote ce put baaa…cred ca se descompun”, “Lasa ba ca ete-l si pe bunica-tu! N-a reusit sa scape si l-a prins viitura. Ce frumos shade el cu mecla infipta-n gard si cu membrele balabanindu-i-se asa haios, nu stiam ca e contorsionist, oricum gardu’ e tzeapan, nu se lasa…ufff…se pare ca l-a lasat incheietura, ca antebratzu’ se duce la mare. Ce zici? Ne-om intalni cu el de 1 Mai? Vai ce haioshi suntem noi!”

Bambuci – reclame muci. No…esti bambucist?

Alba – Neagra cu natura…

Ma ienerveaza vremea asta. Cand e cald de transpir in disperare, cand e frig de-mi clampane dintii. Nu se gandeste si ea la noi? Poate pe noi aceste schimbari ne doare! Ntz ntz ntz…

Acum te plimbi frumusel prin parc si inspiri, expiri, inspiri, expiri natura si soare si-ti place…si dupa cateva ore…incepe ploaia (azi am prins o sora de-a torentialei) si-ti strica tot cehfu’…nu ma deranjeaza vreuna dintre ele…da’ ma streseaza alternanta…

Printre secunde – Gabi, atletistu’.

Ieri(marti) frati-miu s-o dus (de fapt l-a dus ticu) la 23 (“23″ este stadionul “Lia Manoliu”) la atletism. Na, el dorea la box, da’ la imbarligat ticu ca nu e pregatit, ca mai in colo, ca hau ca bau si nu s-a mai dus.

Doua faze importante. Prima, contactul lui cu antrenorul. Un tip mai pispirel asa, pe la 155-160 la vreo patruj de ani, privind in sus la Gabi (Gabi e frati-miu si are 172 cm): “cati ani ai ma?”; Gabi, mai timid de fel, sa nu zic asocial, raspunde nerespirat “trei’shpe”; “cati ma?!!” intreaba, pe jumatate spariat si pe ailalta mirat, antrenoru’; “trei’shpe” repeta Gabi mai tare si mai speriat. Un “aham…” concluzioneaza discutia, “ia hai..treci la incalzire!”.

A doua faza importana, incalzirea-n sine. Antrenoru’ pispiriu il pune pe Gabi sa se incalzeasca alaturi de niste fatuci, si ele venite de curand, deci aflandu-se la acelasi nivel competitional (ha ce tare suna ). O una ii tot arata “uite ma Gabi asa…si faci asa”. Canci comunicare, asta fiind un scorpion d-ala macho, da’ de-i pui o fetita lana el se fleshcaie tot, discuta daca poti cu el. “Uite ma Gabi asa…”, Gabi statea partial intors uitandu-se peste umar la indicatiile fatucii. Nimeni nu-ntelege pozitia asta, ca de vazut il vedea fata, iar pozitia nu putea decat sa-i confere cateva dureri de gat, nimic mai mult, un fel de strutz urban. Pana la urma si-a facut curaj (era si cazu’) si s-a incalzit, a alergat, s-a zbenguit.

Eu n-am fost acolo, da’ mi-a spus tata, care se radea pe el la o distanta considerabila, sa nu-i strice camuflaju’ lu’ Gabi. Ce ti-e si cu astia mici. Las’ ca o sa se faca el mare si o sa si vorbeasca cu lumea!

Alba – Neagra cu natura…

Ma ienerveaza vremea asta. Cand e cald de transpir in disperare, cand e frig de-mi clampane dintii. Nu se gandeste si ea la noi? Poate pe noi aceste schimbari ne doare! Ntz ntz ntz…

Acum te plimbi frumusel prin parc si inspiri, expiri, inspiri, expiri natura si soare si-ti place…si dupa cateva ore…incepe ploaia (azi am prins o sora de-a torentialei) si-ti strica tot cehfu’…nu ma deranjeaza vreuna dintre ele…da’ ma streseaza alternanta…

Printre secunde – Gabi, atletistu’.

Ieri(marti) frati-miu s-o dus (de fapt l-a dus ticu) la 23 (“23″ este stadionul “Lia Manoliu”) la atletism. Na, el dorea la box, da’ la imbarligat ticu ca nu e pregatit, ca mai in colo, ca hau ca bau si nu s-a mai dus.

Doua faze importante. Prima, contactul lui cu antrenorul. Un tip mai pispirel asa, pe la 155-160 la vreo patruj de ani, privind in sus la Gabi (Gabi e frati-miu si are 172 cm): “cati ani ai ma?”; Gabi, mai timid de fel, sa nu zic asocial, raspunde nerespirat “trei’shpe”; “cati ma?!!” intreaba, pe jumatate spariat si pe ailalta mirat, antrenoru’; “trei’shpe” repeta Gabi mai tare si mai speriat. Un “aham…” concluzioneaza discutia, “ia hai..treci la incalzire!”.

A doua faza importana, incalzirea-n sine. Antrenoru’ pispiriu il pune pe Gabi sa se incalzeasca alaturi de niste fatuci, si ele venite de curand, deci aflandu-se la acelasi nivel competitional (ha ce tare suna ). O una ii tot arata “uite ma Gabi asa…si faci asa”. Canci comunicare, asta fiind un scorpion d-ala macho, da’ de-i pui o fetita lana el se fleshcaie tot, discuta daca poti cu el. “Uite ma Gabi asa…”, Gabi statea partial intors uitandu-se peste umar la indicatiile fatucii. Nimeni nu-ntelege pozitia asta, ca de vazut il vedea fata, iar pozitia nu putea decat sa-i confere cateva dureri de gat, nimic mai mult, un fel de strutz urban. Pana la urma si-a facut curaj (era si cazu’) si s-a incalzit, a alergat, s-a zbenguit.

Eu n-am fost acolo, da’ mi-a spus tata, care se radea pe el la o distanta considerabila, sa nu-i strice camuflaju’ lu’ Gabi. Ce ti-e si cu astia mici. Las’ ca o sa se faca el mare si o sa si vorbeasca cu lumea!

Phoenix…

O saptamana de cacat. Aceste zile au fost pentru mine ca o zi ploioasa pentru privire. Nu stiu de ce, dar, cand a e cerul noros, vad lucrurile intr-o alta alumina. Ma refer la lucruri ca la chestii fizice. Probabil d-aia ies pozele mai bine-n lumina de crepuscul. Vremea parc-a avut ceva cu mine, alternand de la cald la frig si invers, mai repede decat am alternat eu de la o stare la alta.

Saptamana asta am renascut, am deschis ochii si m-am trezit printre dileme..le-am lamurit in scurt timp. Am constatat eu ca n-are rost sa-ncerci sa gandesti pentru altii, sau sa traiesti pentru ei intr-un mod gratuit. Nu ma refer la idea de a face ceva impins de gandul ca-ti va ramane cineva dator, nu! Vorbesc despre un management al vietii, unele lucruri “se merita”, altele nu.

Se lua o duduie de mine p-aci, comentand la un post, ca de ce i-am lasat pe aia din statie de la Unirii sa fie prostiti pe fata. No, cand o fi ea in pielea mea, sa vada cum e cu altruismu’ asta gratuit, atunci sa comenteze. Si, la o adica eu de ce-am vazut ca-I o escrocherie? Inca de la primele faze ale nepoticii am prins ideea de manarie. E vina mea ca-s altii atat de prosti incat sa puna botu’ la toate tampeniile?Sa le fi spus “ba…e o tzeapa ma fraierilor!”? Si ce rezolvam? Daca erau cativa “baieti” care-o asteptau pe bunica cu prada? Beleam pula au ba? Cacat, daca m-ar fi intrebat vreunu dintre ei ce parere am despre toata manifestatia aia i-as fi spus, da’ asa care-a fo obligatia mea?

Pana mai ieri am crezut ca ajuta sa ajut. M-am calmat. Fiecare isi croieste viata asa cum crede de cuviinta, cerand ajutorul atunci cand stie ca are nevoie de el. Daca nu stie ce vrea atunci sa moara prost, asteptand sa-si gaseasca raspunsuri pentru dilemele vietii intr-o prajiturica cu ravas. Ajutorul nu se da, se cere.M-am saturat de prostia altora. M-am saturat si de prostia de a crede ca pot schimba oamenii. Nu-I poti schimba, se adapteaza ei, daca simt, daca pot.

Prea multi ipocriti. Prea multe jocuri de scena. Eu m-am saturat sa-i vad cu aceleasi scenarii in mana, ei nu s-or fi saturat sa le citeasca zilnic? Atatea vorbe dulci in fata, su futere-n coaste pe la spate. Macar de-ar avea clasa, ca sa nu deranjeze, da’s idioti pe fata, o comit, uitandu-te la tine cu o privire de retard “ce?!”. “Ce cacat crezi ca e?! Nimic, imi place sa te admir incercand sa ma prostesti pe fata. Am si popcorn cu mine. Vrei?” De multe ori ii las sa creada ca m-au fentat, fiind vorba de situatii de importanta minora, dar am o memorie destul de buna, cu exceptia situatiilor in care sunt KO. Sunt mic si prost si nu-nteleg de ce atata parsivenie. De multe ori asist la situatii de prostire pe fata, da’ nu pot face nimic altceva, decat sa zambesc pe sub mustati si sa scap printre dinti o “urare”. Nu e disputa mea, nu am fost solicitat, nu ma bag. N-am prins idei ca cele de hranire a aparentelor. Ma dezamgeste cand vad la prieteni asemenea faze, de sustinere a unor notiuni, ca, in scurt timp sa se contreze singuri, dand cu mucii-n fasole intr-un mod evident.

No, se pare ca zilele astea m-am reinventat, m-am renascut, m-am trezit. Nu spun ca inainte eram mai bun, cid oar ca pierdeam destul de multa energie intr-un mod neconvenabil. Pe de-o parte sunt oarecum dezamagit – de constatari, pe de alta-s fericit – penru simplu’ fapt ca am evoluat, umpic acolo. Important e si ca nu-s singur. Cat de mult pot cantari niste lucruri simple, o voce, un zambet…

Cred ca saptamana asta am devenit inginer cu adevarat

Phoenix…

O saptamana de cacat. Aceste zile au fost pentru mine ca o zi ploioasa pentru privire. Nu stiu de ce, dar, cand a e cerul noros, vad lucrurile intr-o alta alumina. Ma refer la lucruri ca la chestii fizice. Probabil d-aia ies pozele mai bine-n lumina de crepuscul. Vremea parc-a avut ceva cu mine, alternand de la cald la frig si invers, mai repede decat am alternat eu de la o stare la alta.

Saptamana asta am renascut, am deschis ochii si m-am trezit printre dileme..le-am lamurit in scurt timp. Am constatat eu ca n-are rost sa-ncerci sa gandesti pentru altii, sau sa traiesti pentru ei intr-un mod gratuit. Nu ma refer la idea de a face ceva impins de gandul ca-ti va ramane cineva dator, nu! Vorbesc despre un management al vietii, unele lucruri “se merita”, altele nu.

Se lua o duduie de mine p-aci, comentand la un post, ca de ce i-am lasat pe aia din statie de la Unirii sa fie prostiti pe fata. No, cand o fi ea in pielea mea, sa vada cum e cu altruismu’ asta gratuit, atunci sa comenteze. Si, la o adica eu de ce-am vazut ca-I o escrocherie? Inca de la primele faze ale nepoticii am prins ideea de manarie. E vina mea ca-s altii atat de prosti incat sa puna botu’ la toate tampeniile?Sa le fi spus “ba…e o tzeapa ma fraierilor!”? Si ce rezolvam? Daca erau cativa “baieti” care-o asteptau pe bunica cu prada? Beleam pula au ba? Cacat, daca m-ar fi intrebat vreunu dintre ei ce parere am despre toata manifestatia aia i-as fi spus, da’ asa care-a fo obligatia mea?

Pana mai ieri am crezut ca ajuta sa ajut. M-am calmat. Fiecare isi croieste viata asa cum crede de cuviinta, cerand ajutorul atunci cand stie ca are nevoie de el. Daca nu stie ce vrea atunci sa moara prost, asteptand sa-si gaseasca raspunsuri pentru dilemele vietii intr-o prajiturica cu ravas. Ajutorul nu se da, se cere.M-am saturat de prostia altora. M-am saturat si de prostia de a crede ca pot schimba oamenii. Nu-I poti schimba, se adapteaza ei, daca simt, daca pot.

Prea multi ipocriti. Prea multe jocuri de scena. Eu m-am saturat sa-i vad cu aceleasi scenarii in mana, ei nu s-or fi saturat sa le citeasca zilnic? Atatea vorbe dulci in fata, su futere-n coaste pe la spate. Macar de-ar avea clasa, ca sa nu deranjeze, da’s idioti pe fata, o comit, uitandu-te la tine cu o privire de retard “ce?!”. “Ce cacat crezi ca e?! Nimic, imi place sa te admir incercand sa ma prostesti pe fata. Am si popcorn cu mine. Vrei?” De multe ori ii las sa creada ca m-au fentat, fiind vorba de situatii de importanta minora, dar am o memorie destul de buna, cu exceptia situatiilor in care sunt KO. Sunt mic si prost si nu-nteleg de ce atata parsivenie. De multe ori asist la situatii de prostire pe fata, da’ nu pot face nimic altceva, decat sa zambesc pe sub mustati si sa scap printre dinti o “urare”. Nu e disputa mea, nu am fost solicitat, nu ma bag. N-am prins idei ca cele de hranire a aparentelor. Ma dezamgeste cand vad la prieteni asemenea faze, de sustinere a unor notiuni, ca, in scurt timp sa se contreze singuri, dand cu mucii-n fasole intr-un mod evident.

No, se pare ca zilele astea m-am reinventat, m-am renascut, m-am trezit. Nu spun ca inainte eram mai bun, cid oar ca pierdeam destul de multa energie intr-un mod neconvenabil. Pe de-o parte sunt oarecum dezamagit – de constatari, pe de alta-s fericit – penru simplu’ fapt ca am evoluat, umpic acolo. Important e si ca nu-s singur. Cat de mult pot cantari niste lucruri simple, o voce, un zambet…

Cred ca saptamana asta am devenit inginer cu adevarat

“Filantropica reincarcat” – Hotzu’ cu prostu’ !

Ai fost vreodata prostit pe fata si nu ti-ai dat seama? Da’ nu ma refer la faptul ca ti s-a retinut vreun rest la paine, vanzatoarea trecand “din greseala” cu vederea acest amanunt. Ma refer la situatii in care ti se spune sa bagi mana-n buzunar si tu, fara nici o retinere, o bagi si arunci malaiu’ ca hipnotizat.

Ieri, in drum spre casa, am avut onoarea sa vad o prestatie mai ceva decat in “Filantropica” a lui Caramfil, o demonstratie actoriceasca rar intalnita. Un argument ca,la noi, teatrul bate filmul, fie el pe scena, in politica, sau pe te mai miri unde. Sa vedem totusi, mai detaliat, ce s-a intamplat.

Marti. Trei ceasuri rele, cica. De unde trei, ca azi am avut un cadran de ceasuri rele. Ma-ndrept catre casa dupa o zi cel putin enervant de aiurea, cu un chef de viata subred. Imi zic “hai sa iau 104 de la capat, sa stau si eu pe scaun” si ma duc spre Eroilor. Astept putin sa vina masina, ma urc alene-n ea; pe langa mine misuneaza disperatii dupa scaune, ii las sa-si faca damblaua, am de ales? Cum te urci pe usa din spate a autobuzului 104, sunt patru locuri, doua cate doua fata-n fata. M-am asezat pe cel de la geam, cu fata inspre directia de mers.(a inteles careva ceva?) Ma cufund eu in gandurile mele si’n peisajul mohorat de dincolo de geam. In nu-stiu-care statie se urca-n masina o doamna mai batranica (vreo 40-50 de ani) impreuna cu nepoata ei. Doamna se aseaza pe scaunul aflat in fata mea, in dreapta. Langa ea, in picioare, nepoata, nepoata ce seamana cu o pustoaica ce-a fo la Abracadabra, tipa aia mica de canta melodii de-ale Mariei Tanase.

“Mamaie vreau pizza! Dar daca ai bani, numai daca ai bani, imi iei?” ii zice nepoata bunicutei. Eu, cum is mai sensibil si mai maniac al detaliilor, sunt atras de aceasta faza, “ma ce puii mei?!”. “N-are mamaia bani, ca-ti lua pizza, puisor”..”Ai ma mamaieee vreau pizzaaa…”. Imi intorc imaginea catre geam si privesc in gol, deconectat pentru moment de la discutia cu pizza. Cum stau eu pierdut, se pare ca fetita dornica de pizza lesina. Ma uit si-mi zic “asta ce-a mai facut?”. Pentru cateva secunde ma ia si pe mine putin teama, deh toata lumea in juru’ meu se panicase “ahh saraca…dati-i sa bea apa! faceti-i loc sa respire”, da’mi revin repede cu un “ia stai ma nene ca nu asa se lesina, am vazut cum au lesinat in fata mea persoane si s-au dus ca toporu’, nu asa lent…ceva nu-mi miroase a bine”(ba am un fler…detectiv ma fac ) si ma concentrez mai mult asupra peisajului din interiorul autobuzului. In fata mea (langa bunica) sta o tipa la vreo 16-17 ani. E speriata. Nu stie ce trebuie sa faca atunci cand langa ea lesina o copila. Sta intr-o pozitie cel putin ciudata, nici pe scaun nici in picioare, undeva la mijloc, impiedicata in nehotarare. Ii spune nu-stiu-cine sa se-aseze pe scaun si sa-I tina capu’ celei ce-a lesinat. Se conformeaza cu teama. Fatuca-si revine din lesin dupa ceva zeci de secunde. O doamna din zona ii ofera ceva produse de patiserie “nu sunt ca pizza, da’ sunt bune, mananca-ncet sa nu ti se faca rau, ca-s cam grase”. Nepotica-si reia fixatia “mamaie, vreau pizza”…”. O pustoaica zambeste-n spatele nepoticii, aceasta din urma o vede si-I

arunca un “nu e de ras!”…”N-are mamaia bani ca-ti lua, hai ca-ti iau maine, ca azi n-am bani, asta este viata” …”Hopaaa ia stai oleaca…se cam ingroasa gluma” imi zic. Ceva pute aci si chiar vreau sa aflu ce (Deh cand mi se pune pata…mi se pune pata). “Ai ma Laura nu-mi face d-astea, revino-ti mama, hai ma Maria nu lesina”. Se pare ca pe copila o cheama Laura Maria. “Ai ma Laura ca nu pot cu amandoua asa.” si se-ndreapta catre privitori :”Am venit de la spital de la maica-sa…e diabetica…iar asta mica are anemie (nu-stiu-de-care) …”. Toata lumea de pe langa mine “ahh…vai…saraca…”…io nu! . Mai apar cateva tendinte de lesint urmate de “hai ma Laura…Maria…nu-mi face d-astea…”. Observ cum tipa ce se afla in fata mea (acum in picioare langa usa) se cauta in geanta. “Haaai sa nu-mi spui ca ai pus botu’ si-i dai bani!”. Totusi sunt in dubii “ma poate asta mica chiar e bolnava si sunt eu paranoic”, asa ca ma decid sa ma lamuresc. “Ai ma mamaieee…vreau pizza” “N-am bani ma Maria…asta este viata…” “Da mamaie…te iubesc…important e ca suntem impreuna” “Da ma mama, important e ca suntem impreuna”…”Macar atat sa avem….la sanatatea mea…” ..ultima replica fiind spusa de nepotica. “Hopaaa….cineva a spart telenovela!” imi zic. Acest scenariu mai continua 2-3 statii. Tipa ce isi umblase in geanta ii da bunicii 50 de mii, probabil sa-I ia nepoticii pizza, ca sa nu mai lesine. “Hmmm…sa vedem…tipa pica de proasta ?” gandesc eu iar.(ba ce mai gandesc uneori ). “Hai mama…coboram?..Ti-e bine?” “Da mamaie…hai coboram aici”.

Suntem la Unirii, pana la mine-n Dristor mai e de mers, da’ am zis ca vreau sa m-asigur de nuanta acestei situatii, asa ca le urmez si eu pe bunicuta si nepotica. In statie, eu pe vanca, cele doua rude pe alta banca, la vreo 4 metrii, le urmaresc cu coada ochiului. Stau ele cateva minute asezate si, se hotarasc totusi sa se ridice. Bun, hai sa ma ridic si eu sa vad. Sunt hotarat sa iau orice masina (am abonament ) si sa vad ce se intampla. Nici nu apuc sa ma ridic si eu de pe banca si aia mica lesina iar “Ahhh vaiii.. Mariaaa…ah mamaaa… ce-I cu tine?!!!…revino-ti mama!” . Instantaneu imi zboara prin minte un “Futu-ti mortii ma-tii!!…si pustoaica aia proasta de a pus botu’…se vedea clar ca nu o ducea nici ea stralucit…da’ a avut inima prea mare…si creieri prea putin…deh…pizda proasta!…va meritati!” Si scenariul e pus pe loop…”Maica-sa e diabetica …asta mica e anemica”…nepotica lesina…bunica jeleste…amandoua scot lacrimi din ochii trecatorilor…si chiar si bani din buzunarele alor mai naivi. Dupa alte cateva minute (deh…au venit masini intre timp, sau schimbat spectatorii) nepotica lesina iar. Deja sunt sigur ca toata aceasta galagie e doar un alt mod de a cersi. Bineinteles ca si in statie s-a gasit cineva sa-I dea niste bani bunicii sa-I ia pizza la fetita, deh … dupa cum zicea si bunica “I s-a facut rau de pofta” ( Haaai frate…I s-or umflat coaiele fetii si a lesinat ca atarnau prea mult). Plec pe jumatate scarbit – si de prostia unora, si de parsivitatea altora- si pe jumatate mandru de mine si de fleru’ meu de detectiv .

Mi-o placut de mine la faza asta. Daca eram femeie m-as fi futut, doar asa, pentru modul cum am vazut ce era de vazut. Ki ki ki . Ba…vedeti ma ca prostia se plateste! Si astea-s cazuri ieftine, mai de vara, da’ sunt rechini la tot pasu’, asteptand sa pui botu’. Tare-as vrea sa-I vad moaca fetii de i-a dat aia 50 de mii cand ar afla cam care-a fost toata smecheria, s-o vad cum isi da singura palme ca si-a furat singura caciula…respectiv banii . Ieri am astistat la o demonstratie de pozitionare in lantul trofic : pestele mai smecher il papa pe ala mai prost, ba mai rau, pestele prost intra singur in gura pestelui mai smecher.

Cascati ochii si, daca sunteti prosti, legati-va de maini, macar asa o sa ziceti ca ati fost furati, nu c-ati fost prosti si ati facut cinste la niste paraziti. Ba mai bine, stati dreq in casa! Dupa cum am mai spus-o va meritati unii pe altii!

TV Romania …din program “Atentie se filmeaza! Prostia in direct!”. Enjoy!

"Filantropica reincarcat" – Hotzu’ cu prostu’ !

Ai fost vreodata prostit pe fata si nu ti-ai dat seama? Da’ nu ma refer la faptul ca ti s-a retinut vreun rest la paine, vanzatoarea trecand “din greseala” cu vederea acest amanunt. Ma refer la situatii in care ti se spune sa bagi mana-n buzunar si tu, fara nici o retinere, o bagi si arunci malaiu’ ca hipnotizat.

Ieri, in drum spre casa, am avut onoarea sa vad o prestatie mai ceva decat in “Filantropica” a lui Caramfil, o demonstratie actoriceasca rar intalnita. Un argument ca,la noi, teatrul bate filmul, fie el pe scena, in politica, sau pe te mai miri unde. Sa vedem totusi, mai detaliat, ce s-a intamplat.

Marti. Trei ceasuri rele, cica. De unde trei, ca azi am avut un cadran de ceasuri rele. Ma-ndrept catre casa dupa o zi cel putin enervant de aiurea, cu un chef de viata subred. Imi zic “hai sa iau 104 de la capat, sa stau si eu pe scaun” si ma duc spre Eroilor. Astept putin sa vina masina, ma urc alene-n ea; pe langa mine misuneaza disperatii dupa scaune, ii las sa-si faca damblaua, am de ales? Cum te urci pe usa din spate a autobuzului 104, sunt patru locuri, doua cate doua fata-n fata. M-am asezat pe cel de la geam, cu fata inspre directia de mers.(a inteles careva ceva?) Ma cufund eu in gandurile mele si’n peisajul mohorat de dincolo de geam. In nu-stiu-care statie se urca-n masina o doamna mai batranica (vreo 40-50 de ani) impreuna cu nepoata ei. Doamna se aseaza pe scaunul aflat in fata mea, in dreapta. Langa ea, in picioare, nepoata, nepoata ce seamana cu o pustoaica ce-a fo la Abracadabra, tipa aia mica de canta melodii de-ale Mariei Tanase.

“Mamaie vreau pizza! Dar daca ai bani, numai daca ai bani, imi iei?” ii zice nepoata bunicutei. Eu, cum is mai sensibil si mai maniac al detaliilor, sunt atras de aceasta faza, “ma ce puii mei?!”. “N-are mamaia bani, ca-ti lua pizza, puisor”..”Ai ma mamaieee vreau pizzaaa…”. Imi intorc imaginea catre geam si privesc in gol, deconectat pentru moment de la discutia cu pizza. Cum stau eu pierdut, se pare ca fetita dornica de pizza lesina. Ma uit si-mi zic “asta ce-a mai facut?”. Pentru cateva secunde ma ia si pe mine putin teama, deh toata lumea in juru’ meu se panicase “ahh saraca…dati-i sa bea apa! faceti-i loc sa respire”, da’mi revin repede cu un “ia stai ma nene ca nu asa se lesina, am vazut cum au lesinat in fata mea persoane si s-au dus ca toporu’, nu asa lent…ceva nu-mi miroase a bine”(ba am un fler…detectiv ma fac ) si ma concentrez mai mult asupra peisajului din interiorul autobuzului. In fata mea (langa bunica) sta o tipa la vreo 16-17 ani. E speriata. Nu stie ce trebuie sa faca atunci cand langa ea lesina o copila. Sta intr-o pozitie cel putin ciudata, nici pe scaun nici in picioare, undeva la mijloc, impiedicata in nehotarare. Ii spune nu-stiu-cine sa se-aseze pe scaun si sa-I tina capu’ celei ce-a lesinat. Se conformeaza cu teama. Fatuca-si revine din lesin dupa ceva zeci de secunde. O doamna din zona ii ofera ceva produse de patiserie “nu sunt ca pizza, da’ sunt bune, mananca-ncet sa nu ti se faca rau, ca-s cam grase”. Nepotica-si reia fixatia “mamaie, vreau pizza”…”. O pustoaica zambeste-n spatele nepoticii, aceasta din urma o vede si-I

arunca un “nu e de ras!”…”N-are mamaia bani ca-ti lua, hai ca-ti iau maine, ca azi n-am bani, asta este viata” …”Hopaaa ia stai oleaca…se cam ingroasa gluma” imi zic. Ceva pute aci si chiar vreau sa aflu ce (Deh cand mi se pune pata…mi se pune pata). “Ai ma Laura nu-mi face d-astea, revino-ti mama, hai ma Maria nu lesina”. Se pare ca pe copila o cheama Laura Maria. “Ai ma Laura ca nu pot cu amandoua asa.” si se-ndreapta catre privitori :”Am venit de la spital de la maica-sa…e diabetica…iar asta mica are anemie (nu-stiu-de-care) …”. Toata lumea de pe langa mine “ahh…vai…saraca…”…io nu! . Mai apar cateva tendinte de lesint urmate de “hai ma Laura…Maria…nu-mi face d-astea…”. Observ cum tipa ce se afla in fata mea (acum in picioare langa usa) se cauta in geanta. “Haaai sa nu-mi spui ca ai pus botu’ si-i dai bani!”. Totusi sunt in dubii “ma poate asta mica chiar e bolnava si sunt eu paranoic”, asa ca ma decid sa ma lamuresc. “Ai ma mamaieee…vreau pizza” “N-am bani ma Maria…asta este viata…” “Da mamaie…te iubesc…important e ca suntem impreuna” “Da ma mama, important e ca suntem impreuna”…”Macar atat sa avem….la sanatatea mea…” ..ultima replica fiind spusa de nepotica. “Hopaaa….cineva a spart telenovela!” imi zic. Acest scenariu mai continua 2-3 statii. Tipa ce isi umblase in geanta ii da bunicii 50 de mii, probabil sa-I ia nepoticii pizza, ca sa nu mai lesine. “Hmmm…sa vedem…tipa pica de proasta ?” gandesc eu iar.(ba ce mai gandesc uneori ). “Hai mama…coboram?..Ti-e bine?” “Da mamaie…hai coboram aici”.

Suntem la Unirii, pana la mine-n Dristor mai e de mers, da’ am zis ca vreau sa m-asigur de nuanta acestei situatii, asa ca le urmez si eu pe bunicuta si nepotica. In statie, eu pe vanca, cele doua rude pe alta banca, la vreo 4 metrii, le urmaresc cu coada ochiului. Stau ele cateva minute asezate si, se hotarasc totusi sa se ridice. Bun, hai sa ma ridic si eu sa vad. Sunt hotarat sa iau orice masina (am abonament ) si sa vad ce se intampla. Nici nu apuc sa ma ridic si eu de pe banca si aia mica lesina iar “Ahhh vaiii.. Mariaaa…ah mamaaa… ce-I cu tine?!!!…revino-ti mama!” . Instantaneu imi zboara prin minte un “Futu-ti mortii ma-tii!!…si pustoaica aia proasta de a pus botu’…se vedea clar ca nu o ducea nici ea stralucit…da’ a avut inima prea mare…si creieri prea putin…deh…pizda proasta!…va meritati!” Si scenariul e pus pe loop…”Maica-sa e diabetica …asta mica e anemica”…nepotica lesina…bunica jeleste…amandoua scot lacrimi din ochii trecatorilor…si chiar si bani din buzunarele alor mai naivi. Dupa alte cateva minute (deh…au venit masini intre timp, sau schimbat spectatorii) nepotica lesina iar. Deja sunt sigur ca toata aceasta galagie e doar un alt mod de a cersi. Bineinteles ca si in statie s-a gasit cineva sa-I dea niste bani bunicii sa-I ia pizza la fetita, deh … dupa cum zicea si bunica “I s-a facut rau de pofta” ( Haaai frate…I s-or umflat coaiele fetii si a lesinat ca atarnau prea mult). Plec pe jumatate scarbit – si de prostia unora, si de parsivitatea altora- si pe jumatate mandru de mine si de fleru’ meu de detectiv .

Mi-o placut de mine la faza asta. Daca eram femeie m-as fi futut, doar asa, pentru modul cum am vazut ce era de vazut. Ki ki ki . Ba…vedeti ma ca prostia se plateste! Si astea-s cazuri ieftine, mai de vara, da’ sunt rechini la tot pasu’, asteptand sa pui botu’. Tare-as vrea sa-I vad moaca fetii de i-a dat aia 50 de mii cand ar afla cam care-a fost toata smecheria, s-o vad cum isi da singura palme ca si-a furat singura caciula…respectiv banii . Ieri am astistat la o demonstratie de pozitionare in lantul trofic : pestele mai smecher il papa pe ala mai prost, ba mai rau, pestele prost intra singur in gura pestelui mai smecher.

Cascati ochii si, daca sunteti prosti, legati-va de maini, macar asa o sa ziceti ca ati fost furati, nu c-ati fost prosti si ati facut cinste la niste paraziti. Ba mai bine, stati dreq in casa! Dupa cum am mai spus-o va meritati unii pe altii!

TV Romania …din program “Atentie se filmeaza! Prostia in direct!”. Enjoy!